Sufletul în colivia de aramă.

Cît de usor le este unor persoane să vorbească despre tine,mai ales atunci cînd tu nu eşti prezent. Să pretindă că te cunosc, cînd, de fapt,nu ştiu nimic despre tine. Să spună că le pasă, în timp ce se preocupă de propriul beneficiu. 

Cît de simplu este să judeci acțiunile cuiva,fără să le observi pe ale tale. 

Suntem obisnuiti să asteptăm. Trăim în asteptare. Așteptările te obosesc, te trădează, te întristează, de ce? Ele nu te motivează. Astept un viitor mai bun, astept un gest frumos,astept dragoste, astept bani,astept fericirea etc. Dacă nu primesti toate aceste lucruri,începi să spui că nu meriti, simți că viața te-a trădat. Acesta este adevărul? Sigur că nu! Asteptarea îți limitează viața, credința în propriile forte scade. La un moment dat,obosesti pentru că nu vezi nici o schimbare,nici un rezultat. Dar,fiecare zi este nouă posibilitate de a face schimbări în viața ta. Aşa cum nu poți opri să cadă ploaia pe pămînt sau să răsară soarele. Nu poți astepta de la nimeni nimic. Nu ştii, ce gîndeste acest om sau ce motive poate avea. Însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să nu ai încredere în nimeni,ci să fii precaut si să ai răbdare în a te atasa de persoane. Să nu ai asteptări de la nimeni si nimic,dar să ai credință. Să continui să te bucuri de fiecare clipă, pentru că viitorul contează. Să faci ce crezi,ce simți, ce îți dorești. Fii fericit,linistit, bucuros, sanatos trăiește frumos. Totul vine din interior spre experior,tu atragi în viata ta evenimente si oameni. Cînd îți vindeci mintea de frică si prejudicii, devii stăpânul vieții tale. Iubește, dar nu permite să fii înjosit. Crede,dar nu permite să controleze altcineva cu viața ta.

Ajută, dar nu permite să fii folosit.

Trăiește, dar nu permite tristeții să te doboare. 

Visează, dar nu permite așteptării să te oprească. 

Simte,dar nu permite inimii să uite de existența minții. 

Meriti cel mai bun în viață. Meriti tot ce îți doresti. Meriti un gind si un gest frumos. Meriti să iubești si să fii iubit. Meriti toate aceste lucruri,doar dacă tu nu te limitezi. Fii liber de ceea ce te tine captiv asemenea unei păsări în colivia de aramă,care se teme să zboare spre noi orizonturi,chiar dacă usa colivii este deschisă. 

Cu drag pentru voi, Kate

Valsul necunoscut

Iubirea este un vals necunoscut,

te îndrăgoștești într-o clipă,dar iubești toată viața...?

 Kate

Nu sunt o dansatoare profesionistă, eu știu doar să simt. Uneori, cuvintele te părăsesc, rămîi doar cu emoții vii, trăiri intense, dorințe ascunse. O întîlnire îți schimbă tot, devii un alt om. Ești altcineva sau poate ești chiar tu cel adevărat? Îți descoperi limitele și înțelegi că ele nici nu există, totul este posibil.Știam că, ceva important trebuia să fie în curând, însă nu știam cât de fericită sau tristă voi fi în viitor. Urma să aflu...

     Singurătatea, lasă răni adânci, iar valsul este o visare... și atunci când apare cineva în viața ta, ai speranța că suferința a luat sfîrșit.Așa a început valsul necunoscut... o viață nouă. Iubeam și ca orice femeie, credeam că sunt iubită. Era un vals necunoscut, la început vorbeam ore în șir despre orice subiect, ne plimbam, eram împreună. Timpul trecea, iar inima bătea tot mai puternic în piept. Eram fericită. Mă trezeam în fiecare dimineață cu zâmbetul pe față, deoarece știam că cineva se gândește la mine. Un simplu mesaj primit pe telefon, îmi ridica dispoziția pentru o zi  întreagă. Îmi făceam griji dacă nu vorbeam, îmi era dor, mă gândeam la el, la viitorul nostru.El era indiferent...simțeam asta insă refuzam să cred. S-a schimbat atît de mult, încît la un moment dat am realizat, că era un străin. Un om, care a jucat teatru, a fost un actor iscusit și un dansator al măștilor de umbre.

     Dansul relației noastre a devenit tensionat și periculos. În urma lui, puteau rămîne răni adînci în inimă, iar sufletul să-și închidă petalele. Nu-i păsa,se comporta în fiecare zi de parcă nimic nu s-a întîmplat. Mi-am acoperit sufletul cu trandafiri. M-am îndrăgostit de viață...

   Nu sunt o pianistă profesionistă, eu știu doar să adun cuvintele inimii în sunete. Nu sunt scriitoare, dar scriu glasul sufletului. A iubi nu este o greșeală, a trăi în castel de sticlă este absurd.Atunci cînd el se prăbușește, bucățile de sticlă se lipesc de inimă.

Acel vals necunoscut, are aroma unui trandafir...care, este in inima omului pentru al proteja.
 Kate