Prin minte fulgeră multe gânduri, ele se strecoară încet, fără a fi observate și construiesc galerii în minte. Ele îți ating sufletul, iar el începe să vibreze ca strunele unei viori. Simți cum trec fiori, te învăluie mii de sentimente, pe care nu le poți înțelege la moment.
Chiar dacă în mintea ta, crezi, că respiri, calm și liniștit, apoi observi că preț de cîteva secunde, te-ai oprit a mai respira. Dar, acest lucru, nu te sperie… încet, încet, îți revii, iar atunci acele gânduri fugare la prima vedere, capără contur și sens, îți aduci aminte despre multe lucruri, iar conștiința ta formează mici imagini ale unor situații din viață, la care ai fost martor sau personajul principal din acea situație.
Se pare că, chiar după atîta timp, te afli acolo, simți, vezi, auzi… totul cu o aceiași intensitate care a fost cândva. Privești și iar privești, însă oricît ai încerca nu poți schimba nimic, nici chiar decorul, atmosfera, personajele, situația, cuvintele… înțelegi, că chiar dacă ai călătorit în timp, cu ajutorul gândului,nu ai puterea de a strica pecețile ce o dată au fost puse în prezent. Orice, trecut a avut un prezent, orice prezent, poate fi și un viitor. Prezentul fiind în mijlocul timpului între trecut și viitor, devine flexibil, pentru o perioadă de timp, pînă când după o analiză profundă înțelegem că minutul care a fost prezent deja a devenit trecut.În mintea noastră există acest minut care, este format din evenimente și acțiuni, pe care noi am reușit să le facem în acest interval de timp.
Se zice că în prezent este de ajuns câteva secunde pentru a pierde echilibrul unei situații, chiar printr-un cuvînt poți pierde tot ce ai construit ani la rînd sau invers poți cîștiga un echilibru,poți să zidești ceva frumos, așa apare viitorul. Viitorul este rezultatul la care ajungem atunci când am finisat a mai construi, am ajuns la un punct și ne-am oprit. Apoi acest lucru devine iarăși prezent, iar apoi trecut. Observăm un cerc al timpului care se mișcă etern iar, noi îl numim viață.
Timpul trece după ritmul respirației noastre: uneori noi mergem încet, simțim orice pas, alteori când visăm parcă nu mai simțim pământul, iar uneori alergăm fără a mai observa ceva, respirăm foarte repede.
În toate aceste cazuri timpul trece diferit,atunci când mergem încet respirăm calm, putem observa mai multe în timpul unei călătorii, oamenii, pomii, putem a ne opri pentru a vedea unele imagini: copii jucându-se;a auzi: cântecul păsărilor, în acest caz noi trăim, noi colecăm amentiri și primim plăcere de la orice pas pe care îl facem.
Atunci când omul începe să viseze, realitatea în care se află se schimbă, el poate vedea ceea ce vrea să vadă sau atunci când se plimbă și este în așa stare, el nu observă lumea fizică, nu atrage atenția la ceea ce se întîmplă în jurul lui, pentru că toată atenția lui este focusată în interiorul lui, gânduri, emoții, sentimente, amentiri.
În al treilea caz, când alergăm, putem ajunge mai repede la destinație, dar ca regulă ne vom simți obosiți și vom risca a nu mai observa ceva înafară de faptul că alergăm…
Acum, tot mai multă lume preferă să alerge, crezând că așa câștigă timp, da, trebuie să ne grăbim, dar este important să facem acest lucru în ritmul nostru, acea viteză care nu va distruge echilibrul vieții. Acea viteză care te va face să simți că trăiești și primești plăcere de la viață, acea viteză care va face posibil, atunci când vrei să te poți opri, pentru a te afla într-o stare de repaus.
Trăiește în prezent, zidește viitorul dorit, dar nu uita și de pașii tăi din trecut. Trecutul este experiența, prezentul sunt acțiuni, viitorul este rezultatul acțiunilor.
Se pare că, chiar după atîta timp, te afli acolo, simți, vezi, auzi… totul cu o aceiași intensitate care a fost cândva. Privești și iar privești, însă oricît ai încerca nu poți schimba nimic, nici chiar decorul, atmosfera, personajele, situația, cuvintele… înțelegi, că chiar dacă ai călătorit în timp, cu ajutorul gândului,nu ai puterea de a strica pecețile ce o dată au fost puse în prezent. Orice, trecut a avut un prezent, orice prezent, poate fi și un viitor. Prezentul fiind în mijlocul timpului între trecut și viitor, devine flexibil, pentru o perioadă de timp, pînă când după o analiză profundă înțelegem că minutul care a fost prezent deja a devenit trecut.În mintea noastră există acest minut care, este format din evenimente și acțiuni, pe care noi am reușit să le facem în acest interval de timp.
Se zice că în prezent este de ajuns câteva secunde pentru a pierde echilibrul unei situații, chiar printr-un cuvînt poți pierde tot ce ai construit ani la rînd sau invers poți cîștiga un echilibru,poți să zidești ceva frumos, așa apare viitorul. Viitorul este rezultatul la care ajungem atunci când am finisat a mai construi, am ajuns la un punct și ne-am oprit. Apoi acest lucru devine iarăși prezent, iar apoi trecut. Observăm un cerc al timpului care se mișcă etern iar, noi îl numim viață.
Timpul trece după ritmul respirației noastre: uneori noi mergem încet, simțim orice pas, alteori când visăm parcă nu mai simțim pământul, iar uneori alergăm fără a mai observa ceva, respirăm foarte repede.
În toate aceste cazuri timpul trece diferit,atunci când mergem încet respirăm calm, putem observa mai multe în timpul unei călătorii, oamenii, pomii, putem a ne opri pentru a vedea unele imagini: copii jucându-se;a auzi: cântecul păsărilor, în acest caz noi trăim, noi colecăm amentiri și primim plăcere de la orice pas pe care îl facem.
Atunci când omul începe să viseze, realitatea în care se află se schimbă, el poate vedea ceea ce vrea să vadă sau atunci când se plimbă și este în așa stare, el nu observă lumea fizică, nu atrage atenția la ceea ce se întîmplă în jurul lui, pentru că toată atenția lui este focusată în interiorul lui, gânduri, emoții, sentimente, amentiri.
În al treilea caz, când alergăm, putem ajunge mai repede la destinație, dar ca regulă ne vom simți obosiți și vom risca a nu mai observa ceva înafară de faptul că alergăm…
Acum, tot mai multă lume preferă să alerge, crezând că așa câștigă timp, da, trebuie să ne grăbim, dar este important să facem acest lucru în ritmul nostru, acea viteză care nu va distruge echilibrul vieții. Acea viteză care te va face să simți că trăiești și primești plăcere de la viață, acea viteză care va face posibil, atunci când vrei să te poți opri, pentru a te afla într-o stare de repaus.
Trăiește în prezent, zidește viitorul dorit, dar nu uita și de pașii tăi din trecut. Trecutul este experiența, prezentul sunt acțiuni, viitorul este rezultatul acțiunilor.
Cu drag pentru voi, Kate
