Amintiri din copilărie: În sat la bunici

Dragii mei cititori, astăzi vreau să împărtășesc cu voi cîteva amintiri din copilăria mea.

  "Veșnicia s-a născut la sat"-spunea Lucian Blaga. Satul bunicilor este locul meu divin, unde mă duceam cu multă plăcere, refugiată de ochii părinților. 

El este înconjurat de păduri de salcîm,cu oameni buni, veseli și ospitalieri.Acest loc, atît de important pentru mine,a reușit să păstreze în inima mea cele mai vii amintiri ale copilăriei mele. 

 Acum, cînd îmi amintesc, mă întorc în timp și mă simt din nou copil: liberă, veselă,zglobie, curioasă,nebunatică și  cu adevărat fericită!

Îmi plăcea să descoper lumea din jurul meu,fiind foarte curioasă o înebuneam ,mereu, pe bunica cu sute și mii de întrebări ciudate. Bunica, însă, avea marea răbdare să mă asculte și găsea  răspunsuri, care îmi linișteau curiozitatea și mă bucuram în sinea mea că am atenție din partea ei.

Într-o zi, bunelul a adus acasă un cățeluș alb, mic și foarte hazliu.Eram în culmea fericirii,mă jucam cu el în fiecare zi, îl țineam în brațe,îl legănam și îl înfășuram într-o basma a bunicii,ca pe o păpușă. Am hotărît să-l hrănesc turnîndu-i în farfurie lapte, după ce a înfulecat lacom tot laptele, îi mai puneam, pentru că credeam că îi este încă foame. Văzînd bunica ce fac eu,a început a mă certa:

-     Nu-l mai hrăni, că o să-l doară burta!-spuse ea supărată.

Mai tîrziu am înțeles cîtă dreptate avea bunica: cățelul cu burta umflată tobă,plîngea jalnic, tăvălindu-se prin curte.Plîngeam împreună cu el, speriată și agitată, neștiind cum să-l ajut.

-          De ce i-ai dat atîta mîncare, vreai să moară acum?! striga bunica.

-          Eu credeam că dacă mănâncă, îi este încă foame - am răspuns eu printre lacrimi

-          Cîinele mănâncă, cît îi dai, el nu are saț. - a spus bunica

Îmi plăcea mult să o ajut pe bunica la prepararea bucatelor.O ajutam, la ce mă pricepeam mai bine: să curăț legumele,apoi să le spăl, dar în deosebi îmi plăcea să pun lemne pe foc, cînd gătea la plita de vară, ceea ce nu îmi permitea bunica.Dar, atunci, cînd îți este interzis un lucru, cel mai mult vreai să-l faci. 

-          Să nu umbli la foc, acuș mă întorc, să fii cuminte!- spuse bunica plecînd să hrănească puii.

Am așteptat să plece, nici nu m-am gîndit să-i ies din cuvînt,dar curiozitatea și-a atins scopul: am luat un lemn, privind în direcția de unde trebuia să vină bunica și repede l-am aruncat în foc.Din plită au ieșit multe scînteie,evident, căzînd și pe pantalonii mei,care au luat foc.M-am speriat foarte mult și am început a țipa în gura mare , cred că atunci m-a auzit tot satul.Bunica alergă speriată, cît de repede era posibil:

-          Ți-am zis să nu umbli la foc, juchiță ce ești!O să mă înebunești pînă se întorc părinții!

După acea întîmplare mi-a rămas și un semn de “bună purtare” la picior,dar nici nu m-a durut atît de mult, deoarece mi-am îndeplinit dorința interzisă " de a pune un lemn pe foc". 

Într-o zi călduroasă de vară m-am dus la cireșul din grădină, unde era și umbră, și liniște.Jucîndu-mă cu păpușele, fără să vreau, am adormit pe pătura pe care mă jucam. Era deja seară, bunica m-a căutat peste tot, a întrebat fetele din mahala, cu care m-am jucat ziua, dar ele au spus că nu m-au văzut. Bunica, plîngea și era disperată, ea habar nu avea că eu eram în grădină. După o perioadă de timp, m-am trezit și m-am dus în curte, găsînd-o pe bunica plîngînd.

-          Bunica de ce plîngi? - am întrebat-o eu somnuroasă.

-          Unde ai fost, juchițo?- mi-a răspuns mirată bunica.

-          În grădină...la cireș...am adormit puțin.

Bunica, bucuroasă că m-a văzut, chiar a uitat să mă certe. Nici nu s-a așteptat că eu am să mă găsesc singură!

În weekend, în vizită la bunici, a venit verișorul meu de la Chișinău. Mare mi-a fost bucuria, deoarece urma să rămînă și el la bunici.Iată atunci ne-am pus noi pe șotii. Vai de capul bunicilor!

După ce a plecat maică-sa, adică mătușa mea,a început adevărata vacanță de vară: cățăratul pe copaci, săritul gardului și alte peripeții pe care le făcea verișorul, iar eu plîngeam că nu pot ca el.

Iată o întîmplare, care ne-a amuzat  și continuă  să ne amuze și  în prezent cînd ne amintim de ea.

    În ziua aceea, bunicii erau ocupați cu treburile prin grădină, iar noi am ieșit pe imaș la joacă. Jucîndu-ne așa, am ajuns la gardul școlii din sat,care se află nu departe de casa bunicilor.În continuare ne-am gîndit să intrăm în curtea școlii, dar cum?- iată care era problema. Verișorul fără nici un obstacol a sărit peste gard, iar eu am rămas supărată de partea cealaltă. Mult l-am rugat să mă ajute și pe mine, dar nu am reușit. Astfel, mergînd de la un pilon la altul, am descoperit că distanța dintre doi piloni era mai mare, am încercat să-mi strecor capul printre ei - a încăput, iar dacă încape capul atunci încape și corpul. Iată-mă de partea cealaltă, bucuroasă și mîndră că am găsit o ieșire mai rezonabilă. Ne-am jucat cît ne-am jucat, pînă cînd am simțit foame și sete.Ne-am pornit spre casă, adică, mai întîi, spre gard. Eu am trecut ușor pe aceeași cale, dar verișorul a dorit să încerce și el, nu mai avea chef să sară gardul. Zis și făcut: 

Încearcă o dată, nu încape capul!Mai încearcă o dată, iar nu încape. A treia oară, furios că nu i se primește pe plac forțează și rămîne cu capul blocat între piloni.Încearcă înainte, nu iese capul- înapoi, la fel. Ce să facem?Vai de capul nostru! Știind că vom primi porția de morală, am alergat,totuși, după ajutor la bunici.    

În inima satului sunt ascunse cele mai vii amintiri ale copilăriei mele!Alături de bunici, am trăit clipe de neuitat,am simțit ce înseamnă să fii copil și să ai bunici atît de minunați!

Cu drag pentru voi, Kate

Despre mine

   

  Sunt o  persoană care a cunoscut bucuria și tristețea, fericirea și nefericirea. Am plâns, când treceam prin greutăți sau eram fericită atunci când obțineam mici victorii. Fiecare cădere, era o motivație pentru  a mă ridica. Supravețuiam  când oamenii mă umileau și îmi provocau răni adînci în suflet, care sângerau de fiecare dată cînd îmi aminteam iar și iar de ele.
La început, societatea nu mă accepta pentru că eram diferită. Rîdeau,făceau glume pe seama mea, ingnorînd să discute cu mine. Îmi aduc aminte, în copilărie când eram la grădiniță, copiii se jucau cu mine  doar numai cînd îi serveam cu dulciuri, altfel mă jucam singură.
   Cu tot sufletul meu, vroiam să mă simt acceptată și tolerată, dar indiferența lor, îmi provoca durere. Îmi era frică, că această singurătate, o să fie veșnică. Alergam disperată la mama plîngînd:

  -Oare de ce oamenii sunt atît de răi? suspinam în brațele ei.

La această întrebare mi-am răspuns mai tîrziu:

Ei sunt răi, pentru că nu știu ce este iubirea,iar durerea, indiferența, ura și invidia din interiorul  sufletului lor îi transforma în  oameni reci și nepăsători.

Apoi,într-o bună zi, eu am înțeles că adevărata putere este în interiorul meu.Atunci,am devenit o luptătoare, iar toată durerea și tristețea pe care o simțeam în interior am decis s-o transform în dragoste. Nu există lumină fără întuneric, sau întuneric fără lumină. Atunci când am simțit că durerea mă omoară, am înțeles că vreau să trăiesc,să lupt pentru a nu mai supravețui. Am obosit, să mă simt o persoană care rătăcește prin lume.Primul pas a fost să mă accept așa cum sunt eu, să-mi descopăr defectele și calitățile ce mă definesc ca personalitate. Am iertat toate persoanele care m-au făcut să sufăr, căci numai prin iertare sufletul se vindecă.Fiecare situație și fiecare persoană din viața mea, m-au motivat ca să trăiesc: unii mi-au arătat ce este bucuria și fericirea, alții ce înseamnă tristețea și durerea. Alături de ei, am căpătat o experință de viață bogată, am învățat să fiu mulțumită de ceea ce am și să lupt pentru ceea ce îmi doresc. Am reușit să mă cunosc, să înțeleg ce îmi place și ce mă face să mă simt fericită și împlinită. Acum am prieteni pe care îi iubesc și-i respect, iar ei la fel mă respectă pe mine, împreună ne place să învățăm și să descoperim lucruri noi. 

Sunt pasionată de arta scrisului și am deschis acest blog, pentru ca să-mi pot împărtăși experiențile personale din viață, trăirile și emoțiile cu voi, dragii mei cititori. Aș vrea, ca acest blog să fie un ghid care să vă ajute atunci când treceți prin momente dificile și să devină o terapie a sufletul vostru.

 Vă doresc să fiți fericiți în fiecare zi,iar atunci când sunteți triști să știți că nu sunteți singuri. Întotdeauna, există  persoane, care vă iubesc și sunt gata să vă fie alături, ele se află în sufletul și inima voastră.

 Dragii mei cititori,nu pierdeți niciodată credința și speranța pentru că adevărata putere există în interiorul nostru. Gîndiți pozitiv, orice  problemă se rezolvă, deoarece din orice situație există o ieșire rezonabilă.

Fie ca privirea voastră mereu să vă fie îndreptată spre lumină! Dragostea și iubirea să  vă vindece sufletul de durere și disperare! Fiecare are dreptul să fie fericit.Vă doresc liniște, pace, căldură în suflet și în inimile dvs.

Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat și au făcut posibil ca acest blog să existe!

Vă iubesc pe toți!

 Cine sunt eu

Viața mea,încă de la început

A fost o luptă pentru existență,

Tu alegi cine să devii,

Invingător sau jertvă.

A fi liber sau a deveni prizoner,

Prizoner- a gîndurilor,

Unde frica ca un foc îți arde inima,

Iar sufletul te doare,

Ești sclav nu a gîndului ci a dorintei tale

De a trăi așa.

A fi învingător nu a spus nimeni că este usor,

Dar nici a fi jertvă nimeni nu a spus că este plăcut.

Atunci vă întrebați cine sunt eu?

Sunt liberă de a fi sclavă

A unei jertve fară sens,

Atunci nu pot fi nici prizoner,

Nu am ales să trăiesc așa.

Sunt un om care niciodată nu a renunțat,

La dorințele sale,

Poate cărui nu i-a fost frică

Să depășească condiția sa,

Și să devină ce este acum

Un învingător al durerii,

Un invingător al sclaviei,

Acum zi de zi,noapte de noapte

Vreau  să vindec sufletele obosite

De durere adormite

Știți,viața ta poate deveni tristă și tulburătoare,

Dacă în sufletul tău,

Nu există loc pentru-

Iertare și Credință,

Iubire și Dragoste,

Sinceritate și adevăr,

Bucurie și fericire,

Zi de zi...noapte de noapte...

O! Existenta mea,

Nu poate fi trecătoare,

Fără a lăsa o urmă.

Respir-scriu...

Iubesc-trăiesc...

Trăiesc prin iubire...

Respir prin scris...

Zilele sunt ore,

Orele minute,

Minutele secunde,

Iar secundele viața.

Fiecare clipă este importantă

Fiecare moment este unic,

Fiecare zi este diferită.

Pentru a învinge frica-luptă,

Pentru a învinge ura- iartă,

Pentru a învinge invidia-dăruieste,

Pentru a iubi- trăiește,

Pentru a vindeca –simte.

                           Cu drag pentru voi, Kate

Visele noastre pot deveni realitate!

Trăiește liber, zboară ca fluturele departe. Află lucruri noi, descoperă o viață mai bună.Trăiește-o decent cu scopuri și realizări frumoase. Visele tale pot deveni realitate. Omul singur își făurește destinul său. El alege calea sa în viață. Trebuie să învățăm din greșeli și victorii. Tristețe sau bucurii.

Vă recomand cu drag, câteva sfaturi cum visele voastre pot deveni realitate:

1. Primul pas este important, e nevoie de atenție și concentrare pentru că, din multe dorințe pe care noi le avem trebuie să alegem doar unul sau două.

2. Transformă visul tău, într-o dorință arzătoare. Crezi în tine și fă următorul pas

3. Această dorință arzătoare trebuie să devină un scop. Gândește-te la un plan strategic care te va ajuta să organizezi fiecare gând ca apoi să îl modifici în pași mici. Scrie într-un jurnal fiecare pas. Ține mine! Odată ce dorința ta arzătoare s-a schimbat în scop și ai un plan strategic, actionează acum!

4. Analizează ce ai reușit să faci sau nu, după o perioadă de timp. Recitește planul de actiuni și dacă este necesar întrodu modificări.

5. Fii motivat! prin mici sau mari succese în drumul tău și crede în propriile forțe. Automotivează-te!

6. Nu uita, să găsești timp și pentru relaxare. Practica de meditație te va ajuta să stai calm, să simți pacea și liniștea. Yoga este conexiunea dintre corp și minte astfel ne simțim liberi prin diferite mișcări ale corpului pe care le facem. Desigur, trebuie să avem o alimentație și un somn echilibat. Să ne plimbăm, să ascultăm muzică, să dansăm, să facem orice acțiuni care ne ajută să ne relaxăm.

7. Trebuie să învățăm din greșeli. Să acceptăm critica constructivă. Să facem sacrificii necesare.



Singurul mod de a realiza imposibilul, e să crezi că e posibil!





Cu drag pentru voi Kate.

Haideți să fim mai buni unii cu alții!

  

 Dragii mei cititori, astăzi vreau să vă vorbesc despre tristețea din sufletul meu...Marea, este locul unde mă refugiez de fiecare dată cînd simt nevoia să îmi ascult glasul sufletul meu. 

Valurile devin gânduri care provoacă furtuni de emoții în interior. Acum mă aflu într-o meditație profundă:

Timpul glorios s-a oprit iar valurile nebune vor spre mal. Ele sunt zgomotoase. Mă liniștesc și mă apropii încet de mare, la început am vrut să fiu indiferentă la aceste schimbări ale mării însă peste câteva clipe, mă luptam lăuntric pentru a înțelege de ce marea nu devine liniștită.Am întrebat  vîntul însă el amplifică această stare, dar refuză să dea unele explicații. Peste un timp, în sfârșit după o lungă perioadă de tăcere am reușit să înțeleg că gîndul aspru, i-a furat liniștea.Atunci, am vrut să uit unele momente din viața mea, dar nu știu din ce motiv acest lucru nu s-a întîmplat. O viață întreagă lumea se grăbește, nu mai are timp pentru a se bucura de frumusețile vieții.Viața m-a învățat să iert, pentru că atunci se naște o speranța.Am observat că lumea s-a schimbat. Ea a devenit distantă de valorile spirituale și morale iar banii s-au transformat într-o putere adevărată.Din păcate mulți oameni sunt obișnuiți să judece fără a ști originea problemei. Să se bucure de nefericirea altuia, să fie răi și indiferenți. Știu, că în interiorul lor, ei sunt nenorociți, triști și supărați pe viață. În calea mea, am întîlnit oameni diferiți. Oameni, care m-au încurajat,alături de care m-am simțit fericită și în siguranță. Sinceritatea lor a începutul și baza unui nou drum pentru mine. E important ca în calea ta prin viață să accepți și viața celorlalți din jur. Să respecți ca să fii respectat. Însă, au fost și oameni,alături de care m-am simțit cumplit de nefericită, singură, tradată și batjocorită de mii de ori. I-am iertat pentru ca să-mi eliberez sufletul de durere. Noi suntem liberi să alegem cum să trăim în viață pentru că toți suntem diferiți vedem observăm și trăim viața după propriile experiențe, principii, planuri sau dorințe.

          Dragii mei, eu consider iubirea te învață să ierți și să fii fericit. Să nu fii indiferent la durerea altuia. Dar și să ne bucurăm sincer de succesele altuia.Atâta timp cât îți construiești o inimă frumoasă și o minte sănătoasă durerea va dispărea. Haideți să fim mai buni unii cu alții!Dăruind și primind iubire, ne putem vindeca sufletele de durere și tristețe.

Cu drag pentru voi, Kate

Pentru a fi iubit,iubește!

Fiecare dintre noi caută fericirea, ea nu trebuie căutată, dar creată. A forma propriul tău univers într-o relație este o adevărată măiestrie bazată pe cele mai înalte valori morale și spirituale.

   Istoria de dragoste despre care vreau să vorbesc mai jos va atinge aceste valori,dar și unele greșeli care se produc între parteneri, fiind implicați într-un cuplu.

       Pasii Ei vor rămîne acolo unde urmele nu se vor șterge niciodată. Ea va fi prezentă veșnic în amintirea din sufletul și inima lui. Inima ei bate în piept, fiind disperată, știind că este timpul să se oprescă a mai suferi. Sufletul fără speranță strigă descurajat:

-Trezeste-te la viață,nu te mai pierde prin pustiu...pentru că o să mă ofilesc precum o floare fără apă. Apoi voi căuta abătut picăturile de ploaie ca să-mi potolesc setea. Ploaia va fi salvarea mea!

      

Călătorind prin pustiul sufletului, Ea simțea cum durerea și rana devenea tot mai adîncă. Un gol imens s-a format în interior. Emoțiile s-au transformat într-o furtună.Ea se simțea oribil, iar sufletul Ei striga fără încetare : 

- Mă simt abandonat,mă simt singur, mă simt uitat! - vocea lui se auzea ca un ecou.Nu a primit nici un răspuns, iar tăcerea devenea tot mai apăsătoare. 

Deci,asa a trăit luni în sir sufletul Ei fară a avea atenție, căldură și fară dragoste... Zi și noapte conștiința Ei se întreba:

- Oare, eu nu contez nimic pentru persoana iubită? Cel care a promis că va fi alături și mă va face fericită pentru vecie. De ce a decis să fie distant,rece și indiferent ca glasul unui străin care se pierde prin mulțime? 

-  Îmi este trist! -a spus Ea în șoaptă. Apoi, a urmat o perioadă de tăcere, în care durerea, aparent, a început să se potolească, însă golul din interiorul Ei era imens.Ea s-a dăruit trup și suflet, însă nu a primit nici un răspuns,doar indiferență. Apoi fericirea a dispărut, sufletul Ei a devenit trist și deznădăjduit. 

Într-o zi, Ea a decis să plece din viața lui pentru totdeauna, deoarece iubirea trebuie să fie reciprocă. Nu poate doar numai o persoană să iubească, iar cealaltă să fie nepăsător și rece. Într-o relație nu există "tu" si "eu" separat ci "noi" împreună. 

Dragii mei cititori, pentru a nu călători prin pustiul sufletului, aveți grijă de persoanele pe care le iubiti si vă sunt dragi. Doar iubind și fiind iubit omul este fericit și tinde să devină o persoană împlinită. Omul este fericit atunci cînd ofera și primeste iubire.Fiți un trup și un suflet. Fiecare zi este o oportunitate pentru a oferi și a primi dragoste. Iubirea este motivația pentru care merită sa trăiești.

 Pentru a fi iubit,iubește! 

Vă scriu cîteva recomandări cum să-i arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație.

1. A fi implicați în relație, înseamnă că partenerii să se dăruiască unul altuia trup și suflet.

2. Este important să existe confesiuni și declarații de dragoste reciproce

3. Acțiunile și cuvintele partenerilor trebuie să arate cît de mult ei se iubesc

4. Timpul împreună : Comunicarea și activitățile comune ajută ca partenerii să se apropie unul de altul mai mult.

5. Arată cît de mult înseamnă persoana iubită pentru tine: Atunci în momentele dificile cînd îi este greu nu fi indiferent dar fii alături, îmbrățișeaz-o și ia o parte din durerea ei.

6. Iubirea trebuie hrănită cu emoții și amintiri pozitive.

7. Fă tot posibilul ca partenerul să plângă de bucurie și să se simtă fericit alături de tine, în fiecare zi 

8. Fii sincer și romantic: Gîndește-te la surpize plăcute pentru persoana iubită, fiți originali, cuceriți-vă și îndrăgostiți-vă permanent unul de altul.

Nu uitați! Atunci cînd sufletul devine trist, iar fericirea dispare riscăm sa perdem relația. Iar cuvîntul “noi” își pierde orice valoare.

Cu mult drag pentru voi, Kate

Trezește-te omule la viață,trăiește!

Picăturile de ploaie vor cădea pe pământul uscat de atîta tristețe.Ele se adună strop cu strop pentru a forma un ocean al cunoștințelor, dorințelor, iubirii și vieții spirituale în general.Astfel cultivează, conservează dacă vreți și păstrează trecutul, analizează prezentul și construiește viitorul.Dintre toate aceste noțiuni rămâne a fi solid trecutul și schimbător prezentul astfel el trebuie urmărit cu o mare atenție, prezentul este fundamentul viitorului.Trezește-te din zilele păcatului ca noaptea să nu ai coșmaruri. 

    De fiecare dată când o să te transformi în fluture vei simți libertatea,iar dacă nu o poți simți, atunci nu o să zbori, nu o să te ridici de la pământ. Cerul o să fie departe. Tristețea rămâne în inima mea doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Elementele sunt eterne în felul lor de a exista, știind că eternitatea își poate face apariția, aceasta devine adevărata fericire, de a cunoaște această parte a gîndirii luminate. Trebuie să avem mai mult curaj sau cel puțin frica să nu trăiască în interiorul nostru cu așa o intensitate mare. Fii așa cum vrei să fii, te vei schimba după bunul plac. Nu te speria de noi încercări sau obstacole. Totul poate deveni așa cum îți dorești cu adevărat, trebuie să înțelegi ce vrei, este important acest lucru chiar dacă pentru a-l descoperi necesită mai mult timp.Pentru a scrie sau a creea este nevoie de un anumit grad de sensibilitate și atitudine de a privi lumea. Important este faptul că totul se află în mișcare care provoacă o schimbare în timp destul de semnificativă. 

     Pentru ca lucrurile să devină eterne, este nevoie ca adevărul să continue a focaliza lumea spre un nou mod de a gândi, observa, analiza, înțelege a unui obiect cunoscut sau nou în arealul de cercetare a diferitor domenii de interes. Fiecare element este o parte care se unește cu celelalte părți deja existente.Atunci când noua viziune circulă și se află într-o dinamică activă, acest gând devine un adevăr recunoscut de către toți, astfel el devine universal.Am simțit acest lucru de mai multe ori. Atunci când ai multe a spune devii un mesager pentru ceilalți, astfel ca urmare te transfigurezi fară a pierde nici o urmă, pentru a aduce liniștea, securitatea și totul ce înseamnă dragoste.

          Doamne, am devenit mai înțelept, mai deschis și mai aproape, simt asta. Nu mă pierd în zare pentru că se trezește soarele luminând cerul. Se spune că acest proces magnific a trezirii soarelui din interiorul nostru este un proces pe care obișnuim să-l privim cu atîta admirație. Respirația abia o mai simt, ea este in interiorul meu, ea se transformă în razele soarelui. De multe ori respirația este absentă sau nulă, adică respir liber, natural, fară tensiune. Este important a face un efort la început în caz contrar totul se poate destrăma și pierde o dată cu apusul soarelui. Atenția se află pe primul plan,atunci când ea lipsește cuvintele nu au capacitatea de a se uni într-un tot întreg pentru a forma un sens unitar.

    O ață care este firavă la orice atingere, în lipsa atenției se poate rupe în orice moment. Fiecare dintre noi este unic în felul în care el are capacitatea sa naturală de a fi.Este atît de fantastic să îți cunoști adevărata naturalețe interioară de existență. Gând cu gând se formează sisteme de gînduri care se mișca sincronic. Toate aceste părți nu pot exista una fară alta. Nu te pierde pe tine însuți pentru că atunci riști să fii pierdut pentru totdeauna, în lumea fricii, întunericului, îndoielii. 

   Cunoașterea spirituală este o nouă manifestarea dorinței arzătoare de a explora necunoscutul din interiorul tău, găsește ceea ce ai perdut pentru a deveni cu adevărat fericit, nu uita să fii mereu sincer, nu uita puterea este in interiorul tău, trezește soarele la viață. Fii fericit!

Trezește-te omule din intunericul creat de tine!

Cu drag, Kate

O experință din viață...

 Dragii mei cititori, împărtășesc cu mare drag aceste rînduri...

 Mă poate lumea cîndva chema la o nouă întîlnire, la o viață cu o însemnătate deosebit de diferită decît începutul care a fost. Totul ce am cunoscut, pentru prima dată erau lucruri mărunte, profunzimea cărora le-am observat pe tot parcursul acestor ani. Poate că nu am reușit prea mult să cunosc din societatea în care mă aflam...timidă de fire, liniștită în suflet, rabdarea care s-ar părea că nu există limită. Clipe pe care nu aș avea curajul să le dau uitării vre-o dată sunt acelea în care am avut ocazia sfintă să mă simt acceptată și împlinită. Totul ce este aproape de tine,este mai ușor de analizat. Fiecare dintre noi este o nouă petală, o frunză care la un moment dat se desprinde din pom și dansează sub soare, furtuni de ploaie acesta  este dansul său glorios numit viața. Atunci cînd ajunge jos, se asează în liniștea eternă și se pregătește de o nouă viață-așa se renaște omul miscarea lui prin viață este asemenea unui vînt cînd mai blind și cald cînd rece distant și obositor de grăbit. Timpul trece precum viteza vîntului care se află în interiorul existenței noastre. Cînd el trece mai greu, noi parcurgem același drum fară schimbări. Omul are nevoie ca să se dezvolte. A te cunoaște pe tine, a studia, a analiza toate aceste lucruri face parte din dezvoltarea noastră spirituală. Trupul poate deveni cu adevărat sănătos dacă sufletul este vindecat. Rana interioară sîngerează de fiecare dată cînd îți aduci aminte dacă nu o tratezi la timp, ea afectează și alte componente precum o rană exterioară dacă nu este tratată la timp duce la probleme grave de sănătate. În liniște, ascultă-ți glasul sufletului tău,ce simți acum,ascultă fiecare respirație și bataie a inimii tale-aceasta este lumea ta,analizează ce vrei să schimbi, unde vrei să ajungi sau realxează-te, primește în inima ta iubirea iar fiecare bătaie a sufletului tău să însemne o nouă viață. O viață fără ură,  invidie, durere, o viață pură, sinceră, calmă- o viață prin iertare. Cele mai mici lucruri construiesc lucrurile mari-succesul. Cel mai reușit exemplu este atunci cînd știi că singurătatea există dar nu te forțează la acțiuni disperate. Pentru că chear și lipsa ei poate provoca o insuficiență a libertății și intimității personale.Totul trebuie să existe într-o balanță. Cînd ești obosit de viață,ești indiferent și supărat pe tine riști să pierzi gustul vieții, fiecare zi devine mai grea pină ce provoacă o stare de refugiu total al trupului și sufletului, fiecare respirație îți provoacă o senzație de a fi fară sens,lumina se stinge cu fiecare clipă din ochii omului, ei devin triști și obosiți parcă de un veac întreg au suferit si au îndurat seceta și pustiul din interiorul lor. Doar atunci cînd omul începe a înțelege are șansa de a schimba ceva, de a readuce gustul luminii prin credință, în urma unei lupte înveți să fii mai puternic ai un scop care te motivează să lupți mai departe. Cei mai iscusiți luptători din toate timpurile nu au fost armatele fară sens ci persoanele cu o valoare spirituală și devotament puternic.
       Mai multă putere pentru existență, mai mult aer curat și sinceritate. Cît de mult s-a schimbat lumea, totul ce era cunoscut în trecut acum rar mai există lume care își aduce aminte despre valorile spirituale. Oare cît de departe poate ajunge omul atunci cînd nu mai simte nimic, cînd bucuria lui nu mai există?Ochii triști care nu mai privesc spre Cer, speranța care abia mai bate în sufletul omului. Doamne, trezește-i din somnul în care au căzut-numit păcat.Am să continui să dăruiesc lumina, existența mea aici este să fac ca inimile obosite de tristețe să zimbească și să se bucure în cel mai sincer mod posibil. Am nevoie de putere, mai mult ca oricînd simt că mă aflu într-o meditație profundă. Sufletul fără credință devine unul trist și singuratic.Nu poți fi singur atunci cînd în inima ta de om există credința și experiența ta din trecut care este numit fundamentul tău personal de viață-ești o personalitate.

 Am învățat să accept oamenii, situațiile și viața. Cunosc ce înseamnă lupta și eșecul. Am gustat preț de cîteva secunde și din victorie. În fiecare zi mă apropii tot mai mult de valorile care îmi dau putere și anume înțelepciunea de a ierta. Indiferent de situație sunt în așteptare, va veni timpul cînd fericirea mea va ajunge să domine timpul acesta, trebuie să am răbdare. *Răbdarea și dăruirea de sine este cea mai simplă formă de sinceritate care a existat* Simt că iubirea mea,iubirea celor din jur îmi va da puterea necesară ca să continui să evoluez și să mă dezvolt.*Adevărata înțelepciune este să poți fi fericit, în fiecare zi,să te poți bucura de cele mai mici plăceri ale vieții,să știi că soarele apune și răsare pentru tine* .
     *Aș vrea să spun multumesc tuturor care au fost, sunt și vor fi în viața mea*
 Vreau să cred că alături de mine vor fi persoanele care prin simplitatea lor vor deveni persoane speciale pentru mine
                                                             Cu drag, Kate

Fericirea și necazul sunt două surori

Înainte ca vîntul să cuprindă orice existență vie cu emoțiile sale atît de profunde am făcut un pas parcă să mă apropii dar m-am îndepărtat deoarece m-a cuprins frica de a interveni. Dacă aș spune că vad o siluetă care se aproprie, ar fi un adevar ascuns ca un mister. Lumina se revărsa încet peste marea care părea a fi liniștită. Un aer rece mi-a cuprins ființa. Un timp îndelungat nu am mai știut ce să spun parcă cuvintele au fost furate de acel vint trecător și rece. Nimeni nu a îndrăznit să oprească acest proces. Am știut de la bun început că este un ritual și o rugăciune ascunsă în adîncul mării,dacă aș vrea să aflu acest lucru ar trebui să mă lupt pentru viață și moarte.Dacă aș fi știut atunci că asta ar putea fi scăparea aș avea îndrăzneala să o fac. O energie puternică asemenea unei lumini a zărit din mare. Să spun că am fost speriată nu as fi corectă am fost destul de liniștită deoarece eram sigură că nu v-a face nici un pas cel puțin atunci. Picături de ploaie au fost martore la toate aceste schimbări complicate și in același timp destul de captivante și interesante. Mă simt obosită și acesta este adevărul cel mai principal.În sensul opus a început să circule energia, la început am crezut că am să îngheț cu totul dar din potrivă simt un aer cald și liniștit. Dragă cititorule,atunci chear am simțit că cineva mă ține de mîina și mă îmbrățișează cu atîta putere. Simt cum inima îmi bate în piept cu atîta putere. A fost mai puternic decît propria mea rațiune să renunț la toate, este mai inferior decît ființa mea. Propria mea ființă fiind construită din dragoste și liniște. Acum îmi pare că sunt departe de toate problemele omenești. Simt un foc ce arde în interiorul meu atît de nevinonat și fugar. Ceva însă mi se pare mult mai important decît rutina care are o culoare mult mai închisă, cel puțin așa e pentru mine în acest moment și cînd plictiseala e mai mică decît dorința dorești să evadezi cu spritul si trupul curat către o nouă viziune în viață. Acum cînd am sfîntul timp de a mă cufunda într-o meditație, apare o speranță naivă care reușește să doboare celelalte sentimente și anume atunci ea devine superioară. Atenția mea este captivată de o muzică lină de pian și de unele amentiri bine ascunse în interiorul vieții divine. La întrebarea ce voi face mai departe,raspund cu îndrăzneală și putere că o să finizez totul ce îmi este harăzit să fac pentru această perioadă din viață, cînd m-oi asigură că este finalul pe care am dorint cu toată forța sa-l vad am să mai închid o ușă sub denumirea de sfirsit, apoi voi alege o usă ce înseamna început,așa am făcut,așa am să fac și pe nimic în lume nu o să schimb acest firesc sistem prin care îmi îndrept Picăturile de ploaie prin viață.De multe ori cînd mi se părea că ingheț în realitate nu am înghețat, iar cînd am avut senzația că totul e pierdut nu a fost așa,credința este forța care conține un leac spiritual. Figura fericirii își face apariția o dată cu sora ei necazurile, bolile și amărăciunea. Orcît de mult am dorit să le despart una de alta nu am reușit să fac acest lucru, dacă dispare una cealaltă se transformă în scrum care este dus de catre vint în direcția mării pentru a se renaște. Însă atunci cînd eu le-am întilnit la usa mea, am hotărît să le primesc cu aceiași ospitalitate și egalitate,au fost tratate ca două surori, sau ca o doar comoară cu un preț nedeterminat. Am avut grijă de amîndoua și atunci cînd a venit timpul să le arăt drumul ce ducea spre viata mea,am fost cinstită cu amîndouă, au mers lîngă mine în tăcere, după ce am ajuns, ele brusc s-au oprit, m-au privit încet parcă au vrut să mă cerceteze,apoi cu acelasi aer liniștit au privit una la alta, am reușit să observ că ele nu se mai țineau de mîină. Mi-am spus in sinea mea că v-a intra doar una, așa și a fost, astăzi voi intra eu in viața ta. A pus una din surori care atunci nu aveam puterea să ințeleg cine era,in citeva clipe au devenit gemene,nu știam cine v-a intra fericirea sau necazul. Am stat un pic pe gînduri atunci mi-am strins toată puterea și cu un glas blind si demn am spus Intră. Cealaltă soră a zîmbit scurt și liniștit. Am mers deci mai departe pe drumul meu doar cu o soră. Ea ma luat de mîînă dar nu mi-a spus nimic. Mai tirziu am aflat că ea era fericirea și oricît de mult am rugat-o să mai stea c mine, ma privit lung atunci și mi-a spus- Ne mai vedem. În citeva clipe apărut sora ei, m-a apucat de mîina la fel de liniștit,spiritul mă facea să fiu nervoasă, și oricît am încercat să mă lupt cu ea să imi dea drumul la maină,ea parcă nu dorea să o facă spunînd întruna că incă nu este timpul. Am primit demn si această situație. Cînd am privit în urma mea ele iarăși se țineau de mîna si pareau a fi destul de fericite, în felul lor. Atunci mi-au spus:

– Noi, nu știm ce este eternitatea, noi suntem pentru o vreme în viața fiecărui om fie de ai arăta greșelile fie de ai arăta succesele, așa călătorim noi. Dar atunci nu există fericire veșnică? am întrebat eu

– Desigur,că există, este și fericire vesnică, nenorocire sau blestem.Ele sunt alegerea ta,tu decizi cine v-a intra în viața ta pentru totdeauna. Dar eu și cu voi am făcut o alegere...

- Nu, tu doar ne-ai primit, nu stiai cine e cu tine eu sau sora mea. Dar te-ai învățat sa ne tratezi si primești in viata ta cu egalitate. Asa că sunt sigură că te ve întilni si cu surorile eternității. Fericirea și necazul,atunci am înțeles că totul este in miine mele dar si de multe ori după regurile bine stabilite involuntar se strecoară si alte note. Adică dacă chear ai primit fericirea eternă in viata ta oricum va fi cindva sau o perioadă din viată cind v-a avea note amare si dacă ai ales nenorocirea atunci ea v-a avea si note fericite. Nu există numai întuneric fără lumină,nu există nici soarele fără lună sau bine fără rau. Ceea ce nu s-a schimbat este că ele sunt surori pe care nu le vei putea despărți niciodată

Cu drag pentru voi, Kate

De ce scriu?

* În scrisoarea vieții cîndva o să scriu despre porumbeii albi, florile unei vieți,zilele unui secol*

* Mereu am simțit nevoia să scriu, pentru că scrisul pentru mine înseamnă o lume aparte unde reușesc să îmi așez gîndurile după o anumită ordine Îmi place să creez cu ajutorul alfabetului artistic Aici simt libertatea de exprimare, aleg locul fiecărei litere* Opera poetului este sufletul lui în care sunt ascunse cele mai profunde taine. Drama vieții după cortina omului de artă sunt cuvintele sale aranjate în gînduri cursive* Totul de ce ar putea să se bucure inima unui poet este posibilitatea de a se afla în tăcere pentru a crea * totul de ce are nevoie un poet este inspirația, talentul și munca* Nu poți scrie atunci cînd nu ai ce spune. Dragii mei,dormiți liniștiți pentru că adevărul mereu va ajunge să existe...* am constatat un fapt interesant, atunci cînd simți nevoia de a vorbi și ești redus la tăcere, devii mai sensibil în interior și mai dur în exterior* Am libertatea să scriu despre orice,despre totul ce îmi place sau nu,despre propriile experiențe,victorii și căderi. Zi de zi noapte de noapte,totul se schimbă și se mișcă în rimtul său. Iar eu continui să observ și să trăiesc. *Existența mea nu poate fi trecătoare,fără a lăsa o urmă...vreau să-mi văd pașii în viitor,dar să nu uit și de cei din trecut.*

Atunci când soarele este pe cer iar picăturile de ploaie întâlnesc razele lui se formează curcubeul.A scrie este un proces îndelungat care necisită în primul rând răbdare. * Atunci când scrii reușești să oferi un pic de culoare în orice cuvânt pe care îl folosești* * Cuvintele aranjate într-un anumit mod arată stilul autorului de a vorbi cu cititorul*Viaţa de poet este plină de lumină emoţii şi trăiri intense. Cuvintele lui sunt adevărate şi vor purta acest adevăr dea lungul secolelor.

* Nu poți trăi fără a iubi, a iubi înseamnă a respira* Toată viața poetului el se exprimă prin cuvinte aranjate pe o foaie de hîrtie care arată sau descrie viața lui în cele mai originale metode. * Sufletul vorbește, mintea scrie, poetul simte* acesta este procesul de creare a unei opere.Acolo în interior se produce miracole adevărate care de multe ori sunt greu de explicat. Am devenit poet din nevoia de a scrie, mai mult ca atît a avea a conversație cu sine și apoi cu receptorii interesați de acest adevăr.Vreau să urmăresc lumina, dragostea și frumusețea din interiorul meu ca să o pot arăta cultivarea unei comori rare ale frumuseții sufletului. A fi poet nu este deloc ușor, pentru că adevăratul artist devine dascăl pentru cei din jur. Misiunea lui este de a vorbi lumii cultivînd estetica adevărului în fiecare cuvint pe care îl rostește și cu fiecare literă pe care o scrie. A fi sincer în primul rînd cu tine însuți este o măiestrie adevărată. Pentru a ne înțelege pe noi iar apoi pe ceilalți trebuie să nu ne mai fie frică să descoperim lumea, prin desprinderea din zona noastră de comfort.Trebuie să mai știm un lucru important * Că zona aceasta este creată doar de către noi* Astfel, comfortul poate fi simțit în orice loc pe care noi îl numim a fi sigur și lipsit de tensiune. În acest caz noi cu toții căutăm liniștea pacea și totul ce devine pentru noi comfort ține de psihicul fiecăruia,capacitatea de a seadapta la diferite situații din viață sau locuri în care cu toții ne aflăm.Prin urmare orice loc sau situație se poate transforma în zona de comfort. Totuși de multe ori este negativ să te afli în această stare prea mult timp. * Nu te limita nu lăsa ca urma ta să se usuce pe nisip pentru că ploaia nu poate să ajungă pînă în acea zonă* * Nu uita să fii fericit în fiecare zi, minut,moment sau secundă. Pentru că totul devine trecut, care nu se mai repetă. Prezentul este acela care poate fi înfluențat în dezvoltarea sa. Astfel și trecutul devine altfel. Alegerea îți aparține în orice caz.

    *Doar tu alegi cum să privești lumea, și cum să interacționezi cu ea.* pentru a scrie este necesar să fii deschis către noi lucruri, deschis către adevărul care se poate ivi în fața ta și atunci te afli într-o provocare profundă care are puterea de a cunoaște totul ce este nou,proaspăt descoperit.

   * Fii simplu complexitatea apare mai tîrziu pentru că ea este în interiorul nostru.* * Sunt un cercetător a viitorului ascuns, prezentului flexibil și a trecutului stabil*

Vreau ca fiinţa mea să vibreze tot mai mult iar vîntul să fie lingă mine. Stelele se vor aduna ca să-mi vorbească încet taina celui mai mare tezaur ascuns de veci în interiorul existenţei omului pe pămînt.

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă…

Vă mulțumesc pentru sinceritate!

Cu drag, Kate