Ce este Iubirea?

Deseori, când auzim cuvântul “ Iubire” în mintea noastră pot apărea diverse imagini, care reflectă propriile amintiri, trăiri și emoții. Iubire însemnă, atunci când observi cum două persoane se plimbă împreună, iar în privirile lor poți citi fericirea. Iubirea părintească, iubirea dintre frați sau iubirea prin credință, toate acestea sunt manifestări ale acestui sentiment divin. Iubirea este o binecuvântare Cerească, care trebuie prețuită și păstrată în inimile noastre. Din păcate, în viața noastră modernă, cuvântul Iubire și-a pierdut valoarea, iar taina acestei Iubiri sacre, sincere și pure a rămas în trecut. Rar întâlnești oameni care să iubească cu adevărat, ei preferă să îmbrace o mască a indiferenței sau fiind actorii teatrului în fața societății, mimează iubirea, care, de fapt, nu există. Partenerii implicați într-o relație sunt preocupați atât de mult de telefoanele sau laptopurile sale super performante, încât uită să discute unul cu celălalt. Deși sunt “ aproape” gândurile lor sunt îndepărtate. Unii părinți sunt atât de ocupați, încât uită sau sunt prea epuizați ca să mai ofere dragoste copiilor săi,pentru că toată energia lor este concentrată, fie în dorința de a câștiga bani fie, crezând în sinea lor că copilul este deja mare și nu are nevoie de atenție și grijă din partea lor. Din cauza rutinei, iubirea prin credință este absentă, când înțelegi acest lucru spui vinovat: Nu am avut timp astăzi să mă rog, am avut multe de făcut, mă voi ruga mâine, însă acest „mâine” nu mai apare. Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că oamenii au uitat ce înseamnă verbul “ a iubi ”. Acest verb face posibil ca “Iubirea” să existe în viața noastră.

      A iubi înseamnă să fii sincer și să nu fii indiferent sau egoist. A Iubi înseamnă a trăi prin Iubire, a o prețui și a o păstra în inima ta. A iubi înseamnă să fii alături la bine și la greu. A fi alături cu adevărat înseamnă nu doar prezența fizică, dar și cea spirituală. Uitați de telefoanele mobile sau laptopurile voastre importante și începeți să fiți în lumea reală alături de persoana iubită, să comunicați și să vă bucurați împreună de toate momentele frumoase sau să vă întristați de unele lucruri nu prea plăcute. Fiți cei care nu doar primesc „Iubirea”, dar și cei care o oferă! A iubi înseamnă a arăta că îți pasă de persoanele care sunt alături: Părinți, copii sau persoana iubită, soție sau prietenă…

        Indiferent de vârstă, fiecare om dorește să iubească și să fie iubit. Când o persoană implicată într-o relație spune : „ Eu te iubesc” este o invitație la veșnicie. Atunci când decizi să spui” Te iubesc” ești responsabil pentru fericirea persoanei iubite. Iubești atunci când simți această iubire cu toată ființa ta,când simți că existența îți este imposibilă fără această iubire: nu poți dormi,trăi sau respira fără persoana iubită, viața își pierde orice sens și vezi lumea prin prisma culorilor sumbre. 

    „ Dragostea”este explicată de către Apostoli în Biblie, fiind cel mai important tezaur, spre care trebuie să tindă oamenii.

    „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.13,4-8). 

   Observăm că Dragostea în timp a căpătat o altă valoare decât cea care este descrisă de apostoli. Dragostea înseamnă a ierta jignirile, a susține și a-ți ajuta aproapele, a rezolva conflictele. Dragostea este un scop, dar nu un mijloc de a realiza ceva.

     Iubirea înseamnă a Iubi și a Fi iubit, iar fraza “Te iubesc”, este o dovadă că Iubirea există în inima ta. Iubirea înseamnă a dărui în jurul tău căldură și lumină, dragoste și fericire. Iubirea înseamnă a avea credință și speranță. Dacă nu există Iubire în viața omului atunci el rătăcește prin lume, iar pașii lui se pierd prin mulțime transformându-se în singurătate. Acest om nu trăiește, dar supraviețuiește și îi este frică de propria umbră.

Cu drag pentru voi, Kate.

Vara...

   

   Vara aceasta este a mea! O merit!Vreau să citesc cărți, să scriu pe malul mării sau să ascult muzică.Vreau să alerg prin nisip și să simt cum vîntul se joacă în părul meu.Vreau să zîmbesc și să mă bucur de fiecare moment. Vreau să mă trezesc în fiecare zi și să mă bucur de căldura soarelui. Vreau să adorm și să îmi amintesc cu zimbetul pe față de momentele plăcute ale zilei. Vreau să văd cum soarele răsare sau apune, iar apoi apare luna și stelele pe cer.Vreau să uit de toate și să mă eliberez:de probleme,griji,durere,disperare,insomnii. Vreau să mă simt liberă, să visez și să îmi pun dorințe, privind la cerul înstelat. 

   Marea,pentru mine, este o ființă vie, care păstrează în interiorul ei emoții și trăiri intense, momente de pasiune și iubire sau cele mai ascunse taine, la care a fost martoră. Vreau să privesc spre orizont și să observ cum mă transform în valuri. Mii de culori vii se aștern în jurul meu, mii de gînduri și nici un cuvînt.Am înțeles că timpul zboară, iar apoi observi îngrozit, că nici nu ai reușit să te bucuri, să zîmbești, să fii fericit,să lași amintiri frumoase să existe în inima ta.

   Există oameni în viața mea fără care m-aș simți complet nefericită.Vreau să mă simt bine alături de ei,împreună să discutăm, să dansăm, sau să privim un film bun. Trebuie să îți petreci timpul cu persoanele care au timp pentru tine. Nu are rost să fii alături de persoanele care sunt indiferente sau nu găsesc timp pentru a discuta sau a se întîlni cu tine, inventînd genial scuze fără valoare și sens.

    Nu am timp pentru regrete. Nu am timp pentru tristețe și disperare. Nu am timp pentru lacrimi și gînduri, care îmi îngreunează sufletul. În nopțile cu insomnii am decis să fac tot posibilul ca să mă simt fericită, să mă bucur de tot ce e frumos, să zîmbesc,să cred, să sper, să visez... la un viitor mai bun și la un trecut cu amintiri,trăiri și emoții plăcute. 

   Vara aceasta este a Mea, am s-o trăiesc din plin!Am să citesc cărți, am să scriu, am să ascult muzică,am să mă relaxez așa cum îmi place. În fiecare zi, am să mă trezesc și o să mă bucur de fiecare moment din viață, am să trăiesc emoții de neuitat alături de oamenii care mă fac să zîmbesc, să mă simt liberă și să fiu fericită. Noaptea, cînd am să privesc la stele, am să-mi pun dorințe și am să adorm liniștită.

Cu drag pentru voi, Kate

Îmi este dor...

Dorul, este o poveste scrisă în cartea vieții.Atunci, cînd simți un dor cumplit, deschizi acest jurnal și începi să călătorești prin amintiri.Fiecare pagină păstrează în interiorul ei momente,trăiri,emoții sau persoane care au reușit prin prezența lor să facă ca sufletul să vibreze, iar inima să bată în piept. Melodia din inima omului este dorul- muzica fără cuvinte.Dorul, precum un intrument muzical trezește cele mai senzitive și profunde stări de nostalgie, în care sufletul simte că trăiește.

     Dorul este un vis, o meditație, un început pentru a-ți cunoaște dorințele,regretele, așteptările, bucuriile, tristețele...Este o lume, în care te descoperi,te vindeci,te liniștești sau suferi.De multe ori dorul devine insuportabil din diferite motive: fie pentru că te afli departe de persoanele dragi, pe care dorești să le îmbrățișezi, să fii alături, sau să le vorbești... fie că invers vrei să fii singur și eliberat de compania anumitor persoane din viața ta, apare un dor neînțeles de sigurătate liniște și libertate. Dorul este o stare psihologică care este aproape imposibil de explicat însă el există în viața omului. 

     Îți poate fi dor, la prima vedere, de cele mai banale lucruri: să desenezi, să te plimbi,să dansezi și multe alte lucruri, care din anumite motive nu le mai faci în prezent, dar sunt o parte a trecutului. 

     Dorul se transformă în gînduri, care cad sub forma picăturilor de ploaie, pentru a întoarce sufletul în timp și a-l eterniza prin amintiri, care au devenit cele mai importante trăiri din viața omului,cele mai ascunse dorințe,cele mai triste și fericite amintiri din viață. Acolo,unde este dor nu există indiferență.Dorul este o boală, dar în același timp antidotul care vindecă maladia.Ești lipsit de dor atunci cînd nu ai amintiri sau atunci сînd nimic nu contează în viața ta,cînd nu ai nici un scop,cînd nu ai prieteni, cînd te gîndești că mai devreme sau mai tîrziu,oricum,vei muri(știu, cunosc oameni care gîndesc așa).

    Îmi este dor ca printre atîta lume să nu mă simt singură. Îmi este dor de emoții pozitive, de oameni veseli și plini de viață. Îmi este dor să culeg flori din grădina bunicii.Îmi este dor... de casa părintească ,de persoanele cu care pot vorbi pînă în zori despre orice. Îmi este dor de locurile unde obișnuiam să mă plimb, atunci cînd eram veselă sau tristă.Îmi este dor de tot ce e frumos,de oameni sinceri,binevoitori optimiști cu inima mare și sufletul pur.

Cu drag pentru voi, Kate

Cele mai minunate momente poți să le simți doar cu inima

                                            

Relaxează-te un pic, simte respirația, analizeaz-o,vezi ce gînduri îți apar în minte, înțelege și simte ce se întîmplă cu tine în urmatoarele clipe, în care te transformi în fluture.

     Tu zbori, iar zborul tău e liniștit, e atît de calm încît bătăile inimii îți dă curajul să te deschizi lumii. Ai nevoie tot mai mult să te cunoști, să vezi unde ai greșit și dacă ai greșit să-ți ceri iertare în cel mai sincer mod.

Aceasta este adevărata purificare a sufletului. Nu nega starea de spirit, vrei să plîngi, plîngi, eliberează-ți sufletul, lasă ca gîndurile tale să zboare la diferite situații din viață, nu-ți fie frică să fii tu însuți, aceasta este adevărata putere, care a existat vreodată. Situațiile care au fost, vor fi experiență, caută lumina și o vei găsi. Toate emoțiile trebuie sesizate, trăite,depășite și iertate-aceste aspecte determină sufletul. Acum cu liniștea în regăsire, să începi să îți rezolvi problemele și chear dacă o să pleci în rutina vieții, în care te afli să nu te pierzi în această lume. Sufletul are nevoie de credință, toată ființa ta are nevoie de un timp. Un timp în care dezvoltarea ta spirituală continuă. 

      Deschide ochii și privește în jur. Viața te pune la multe încercări, care cu toată forța trebuie să le depășești. Sunt multe întrebări, care rămîn mai mult timp fără răspuns.Oamenii încearcă să găsească explicații la unele lucruri, pe care nu le înțeleg sau care îi miră într-un fel. Aici joacă un rol important gîndul,construcția lui și idea, care cu fiecare rînd scris, capătă o putere majoră. Pentru acești oameni adevărata fericite este de a descoperi materia veșnic în schimbare. Cu atît mai mult are nevoie de o motivație. În cazul meu, inspirația este iubirea pe care o port în inimă, ochii cu care văd lumea și concepțiile cu care trăiesc zi de zi.Toți noi suntem diferiți, totul ce ne unește împreună este iubirea.

Lumea a reușit să mă condamne fără să mă cunoască,îmi pare rău, dar majoritatea văd doar problemele exterioare, crezînd că sunt inferioară. Am trecut și peste astfel de dificultăți și o să mai trec și în continuare(dacă va fi nevoie), pentru că în societate,totul ce este diferit abia se acceptă.Au fost momente grele, cînd am vrut să renunț la multe,dar am înțeles că doar eu decid pe ce drum să merg. E complicat să trăiești, cînd nu poți uita chear dacă ai iertat și ai acceptat situația, ca fiind existentă nu înseamnă că ea nu se va mai repeta, iar de acest lucru nimeni nu este asigurat. Datorită acestor momente de cumpănă am devenit cine sunt.

       Se spune că atunci cînd apare lumina, în sufletul omului înfloresc florile dimineții. Se trezesc cele mai frumoase emoții, amintiri și vise.Lumina există prin iubire și viață, capacitatea de a te bucura cu fiecare minut mai mult și preț de citeva secunde să simți vîntul schimbărilor din viața ta, care duce la o fericire deplină. Atunci cînd omul uită de existența ei sau de posibilitatea de a schimba ceva, se află într-o stare meditativă profundă. Această stare este numită căutare. Acest lucru se explică prin apariția gîndurilor haotice, care plutesc în aer fară suport și nici o șansă la ceva real. În acest caz, doar timpul are dreptul fundamental de a explica totul, nici o întrebare, care a fost cîndva cercetată, nu va fi ignorată. Mulți dintre noi ne-am obișnuit să nu acceptăm realitatea în care ne aflăm, de aici, de fapt, pornesc cele mai puternice stări alarmante de fobii, o luptă interioară, care crește în proporții,avînd puțin timp pentru liniște și odihnă.Se spune că omul de la început primește fericirea prin existență, primii ani de viață bunăstarea copilului este ocrotită de către părinți cu multă dragoste. Deja, cînd el crește,își construieste singur fericirea. Acest lucru se mai numeste lumea sa, în care el se simte confortabil. Se spune că această lume conține valorile, după care omul trăiește toată viața sau o perioadă de timp, pînă cînd dorește să schimbe ceva.Fiecare are nevoie să cultive și să păstreze frumusețea în sufletul său. De cele mai multe ori, experiențele ajută și determină acțiunile din prezent. 

Nu există furtună fără vînt,nu există vînt fără picături de ploaie.

   Cele mai minunate momente poți să le simți doar cu inima.Ea se deschide după dorință, nu permite să fii rănit...Gînduri sunt mii...nu permite să cunoști ce este ispita, încrede-te în ceea ce simți, încrede-te în Domnul. Noi trăim între rău și bine,între soare și lună, între viață și moarte. Între- înseamnă posibilitatea de a alege. Picături de ploaie divine –deasupra mea...picături usoare, calde și liniștite, picături inocente, nevinovate și pure.Viața mi-a trezit sufletul și i-a dat lumină, speranță, i-a dăruit bucurie și libertate.

Vă iubesc pentru ceea ce sunteți,vă iubesc pentru că sunteți minunați!

Cu drag pentru voi, Kate

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

A trecut o zi, vine alta și așa ne mișcăm noi prin viață.

   Un zîmbet nevinovat încălzește sufletul,     o privire te duce departe de acel loc unde te afli,respiri pentru a trăi,trăiesti pentru a ajunge undeva. Un drum cu mai multe cărări,anevoios și greu,apăsător și fără de viață,iar atunci cînd vine lumina florile care stau aplecate se îndreaptă spre soare.În urma pasului meu mereu trebuie să rămînă numai dragoste.

O adiere fină de vînt, care se mișcă liber pentru a exista,aduce lumina și căldura. Risc, lupt,trăiesc și în același moment continui să nu mai exist pentru mulți dintre cei ce mă privesc. O privire seacă și fară sentimente ce se ivește în interiorul sufletului acestor oameni, nu mai arde focul,nu este nici o sclipire,iar zîmbetul lor îți umple inima de tristețe. Sunt implicată într-o singurătate apăsătoare,vreau să mă întorc acasă,aceste au fost primele mele gînduri,după care m-am închis în sine. 

      Ce fac?!...Nu sunt singură,acest moment nu este singuratate, este un fragment de timp care îmi dă posibilitate să meditez, să-mi adun gîndurile și să ajung la o decizie finală. Merg mai departe,chear dacă am obosit,urmele sunt adînci,pașii sunt mici,oamenii iar mi-au pus bucăți de oglindă în cale,nu mă dor rănile, mă doare ființa. Ceea ce au făcut nu o să mă omoare,nu am să permit să fiu influențată,să fiu ca ei la luarea deciziilor.Se răzbună și își fac rău doar lor,nu mai cred că sufletul lor vibrează.Privirea lor este prea rece și plină de ură ,dar cel mai mult se observă că durerea interioară, cu care nu au puterea și dorința a se lupta,influențează pe toți din jurul lor.

     Am să le dăruiesc lumină,chear dacă nu au să fie conștienți de acest lucru la moment, vor înțelege mai tîrziu.Dacă am să spun că vad doar lucrurile frumoase,voi construi ceva fals. Lumina vede și binele, și răul.Omul care a devenit rău,la bază are motive,care au evoluat. Îmi aduc aminte de Era cînd Isus,a venit pe Pămînt,a cunoscut ce este bucuria și fericirea,a mers prin trădare și suferință,eu trec același drum, o existență a crucii argintii, adică, Era Argintului și Aurului.Unde banii și puterea rezolvă tot,iar valorile morale și spirituale lasă de dorit.

       Cînd sunt ofensată și umilită mă gîndesc la cuvintele Lui Isus ” Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 11 versetul 28. Inseamnă că, cînd va veni timpul ființa mea va radia mai mult decît acum,prefer să îi povestesc Domnului totul ce văd și ce simt, să mă rog Lui și El mă va vindeca.Minuni există pentru cei ce cred în ele,pentru cei ce nu cred ele nu vor exista niciodată în viața lor.Cînd nu crezi și refuzi acest lucru, atunci nu ai nici o speranță. Lumina și Intunericul mereu vor exista ca energie, doar omul alege ce energie să pătrundă în sufletul său. Anume acestă alegere ne determină ca Om și ne domină gîndurile și sentimentele. Energia pozitivă și lumina mă ajută să trec peste tristețe și singurătate.

      Am să-ți vorbesc clar, ca să mă auzi, în cazul cînd nu auzi, înseamnă că nu dorești să asculți nimic. Te-ai îmbolnăvit de tristețe, de durere,de suferință... Eu însă spun că nu auzi deoarece nu vrei să auzi și să primești această energie,deoarece ți se pare un absurd total. Totul este fals pentru cei ce nu știu și nu vor să cunoască, dacă nu știi - nu înțelegi,este o poveste pentru cei ce încă sunt copii și se maturizează,este absurd pentru cei ce ignoră adevărul.

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Cu toată forța te vei opune?

Un adevăr pe care nu-l accepți

Și îl distrugi în mii de bucăți.

Ce o să spui atunci cind-va dispărea

Liniștea și Lumina- va apărea așteptarea?

O să simți un regret 

Că timpul se scurge încet.

Privești în depărtare -

Din bucăti se formează o cîntare,

O lumină divină apare,

Care se ridică deasupra lumii ca o binecuvîntare!

Așteptarea și disperarea acceptă adevărul.

Ce ai de spus?!

O să te lupți sau o să fii indiferent

de destinul Tău, Vecine!

Nu fugi,că vei fi găsit,

Pasul tău deja a obosit.

Cauți, dar nu te miști!

Auzi,dar nu privești!

Ești paralizat de propriile gînduri,

Influențat totalmente de visuri

străine ție ,dar apropiate de lume-

Lumea ce a devenit, una falsă.

Atunci ce ai de spus

Timpul încet vine

ca să devii un supus

Si un prisioner al gîndului?

Salvator ,atunci, devine vîntul

Te voi învăța, să te îndepărtezi de visul,

Care a fost mereu problema ta.

Problema care te-a influențat

Să te distrugă-a așteptat

Pe tine nu te-a întrebat

Și doar a venerat

momentul sacru ca e cu tine

Și te-ai îndepărtat de mine.

Cu drag pentru voi, Kate