Prezentul, trecutul, viitorul…

  Prin minte fulgeră multe gânduri, ele se strecoară încet, fără a fi observate și construiesc galerii în minte. Ele îți ating sufletul, iar el începe să vibreze ca strunele unei viori. Simți cum trec fiori, te învăluie mii de sentimente, pe care nu le poți înțelege la moment. 

Chiar dacă în mintea ta, crezi, că respiri, calm și liniștit, apoi observi că preț de cîteva secunde, te-ai oprit a mai respira. Dar, acest lucru, nu te sperie… încet, încet, îți revii, iar atunci acele gânduri fugare la prima vedere, capără contur și sens, îți aduci aminte despre multe lucruri, iar conștiința ta formează mici imagini ale unor situații din viață, la care ai fost martor sau personajul principal din acea situație.
     Se pare că, chiar după atîta timp, te afli acolo, simți, vezi, auzi… totul cu o aceiași intensitate care a fost cândva. Privești și iar privești, însă oricît ai încerca nu poți schimba nimic, nici chiar decorul, atmosfera, personajele, situația, cuvintele… înțelegi, că chiar dacă ai călătorit în timp, cu ajutorul gândului,nu ai puterea de a strica pecețile ce o dată au fost puse în prezent. Orice, trecut a avut un prezent, orice prezent, poate fi și un viitor. Prezentul fiind în mijlocul timpului între trecut și viitor, devine flexibil, pentru o perioadă de timp, pînă când după o analiză profundă înțelegem că minutul care a fost prezent deja a devenit trecut.În mintea noastră există acest minut care, este format din evenimente și acțiuni, pe care noi am reușit să le facem în acest interval de timp.
     Se zice că în prezent este de ajuns câteva secunde pentru a pierde echilibrul unei situații, chiar printr-un cuvînt poți pierde tot ce ai construit ani la rînd sau invers poți cîștiga un echilibru,poți să zidești ceva frumos, așa apare viitorul. Viitorul este rezultatul la care ajungem atunci când am finisat a mai construi, am ajuns la un punct și ne-am oprit. Apoi acest lucru devine iarăși prezent, iar apoi trecut. Observăm un cerc al timpului care se mișcă etern iar, noi îl numim viață.
Timpul trece după ritmul respirației noastre: uneori noi mergem încet, simțim orice pas, alteori când visăm parcă nu mai simțim pământul, iar uneori alergăm fără a mai observa ceva, respirăm foarte repede.
         În toate aceste cazuri timpul trece diferit,atunci când mergem încet respirăm calm, putem observa mai multe în timpul unei călătorii, oamenii, pomii, putem a ne opri pentru a vedea unele imagini: copii jucându-se;a auzi: cântecul păsărilor, în acest caz noi trăim, noi colecăm amentiri și primim plăcere de la orice pas pe care îl facem.
          Atunci când omul începe să viseze, realitatea în care se află se schimbă, el poate vedea ceea ce vrea să vadă sau atunci când se plimbă și este în așa stare, el nu observă lumea fizică, nu atrage atenția la ceea ce se întîmplă în jurul lui, pentru că toată atenția lui este focusată în interiorul lui, gânduri, emoții, sentimente, amentiri.
        În al treilea caz, când alergăm, putem ajunge mai repede la destinație, dar ca regulă ne vom simți obosiți și vom risca a nu mai observa ceva înafară de faptul că alergăm…
Acum, tot mai multă lume preferă să alerge, crezând că așa câștigă timp, da, trebuie să ne grăbim, dar este important să facem acest lucru în ritmul nostru, acea viteză care nu va distruge echilibrul vieții.        Acea viteză care te va face să simți că trăiești și primești plăcere de la viață, acea viteză care va face posibil, atunci când vrei să te poți opri, pentru a te afla într-o stare de repaus.
       Trăiește în prezent, zidește viitorul dorit, dar nu uita și de pașii tăi din trecut. Trecutul este experiența, prezentul sunt acțiuni, viitorul este rezultatul acțiunilor.

Cu drag pentru voi, Kate

Măria Sa Bărbatul!

BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat.barbatus. 

Măria Sa Bărbatul și-a pierdut măreția, vitejia și curajul despre care se vorbește în istorie dea lungul secolelor. Acum, prezența lor, rar, te face să te simți în siguranță. Tot mai des, observi bărbați, care cred că sunt„ adevărați” bărbați, ei se mai cred super tari,prin faptul că se comportă și vorbesc vulgar,se gândesc la distracții și nu sunt deloc responsabili de faptele sale. Însă, există și altă categorie de bărbați cei care se cred deștepți, corecți în faptele sale, dar, de fapt, fiind lași și egoiști. Implicându-se într-o relație, ei nu sunt capabili să iubească cu adevărat și să protejeze persoana iubită, ba, invers, impune autoritatea și concepțiile sale de viață. Chiar dacă relația lor cu o persoană s-a încheiat, ei continuă ca o umbră să urmărească posesiv fosta idilă, remarcându-și prezența prin multiple gafe copilărești, transformând viața ei într-un joc prostesc și fără sens. 

     Se mai spune despre bărbați că sunt sexul tare a societății, pe naiba, ei au frica de a vizita medicul pentru o simplă consultație, nu mai vorbim,însă,de o problemă mult mai serioasă. Le este frică de orice: să facă o declarație de dragoste sinceră, să mențină o relație de cuplu,refuzând să se implice fidel și cu responsabilitate în ea, să facă curte și să răspundă la sentimente reciproc. Pot fi bărbați “ curajoși” care joacă perfect teatru, curtează excelent până când cucerește ”victima”, apoi când e sigur că ea a căzut în plasă, îi joacă festa. Până aici a fost, apoi începe adevărata „viață” , adică, poți uita că ești femeie, gata cu complimentele, florile, dezmierdările și cadourile. Acum, din prințesă te transformi în cenușăreasă, care ești nevoită să-i faci pe plac, ca Măria Sa Bărbatul să se simtă bine, ca un adevărat Rege. 

    Poate vă întrebați de ce critic bărbații sau poate credeți că am concepții feministe, ori poate vă gândiți că cineva din ei m-a făcut să am astfel de emoții, încât să-i discriminez cumva? Nu! Nici pe aproape!Pur și simplu, sunt obiectivă și credeți-mă, spun realitatea societății, în care trăim. Nu aștept să fie aprobate și acceptate de către toți cititorii ideile expuse,dar aceasta este o problemă actuală, pe care o abordez pentru a atrage atenția celor ce se regăsesc în aceste rânduri. Sper, că nu am supărat pe nimeni în această postare și nu veți recurge la măsuri extremale, cum s-a întâmplat mai devreme, cu postarea anterioară(sub pretext că am folosit cuvinte abuzive).
 

Cu drag pentru voi, Kate

De ce omul este nefericit...

În căutarea drumului spre fericire...

Fiecare zi este o posibilitate pentru a fi fericit, din păcate unii oameni înțeleg acest lucru tîrziu, iar alții nu ajung la această concluzie niciodată . De ce sunt nefericit? De ce există suferință în viața mea?Oare nu merit să fiu fericit? Sunt întrebări esențiale, care la o anumită etapă din viața noastră se furișează în mintea fiecăruia. Gîndurile otrăvesc sufletul, acest venin pătrunde în interiorul tău și te paralizează.După o perioadă de suferință, iarăși, decizi să te afli în căutarea drumului spre fericire...iar în timp aceste întrebări își găsesc răspunsul. Cred că fiecare dintre noi merită să fie fericit.

      Omul este nefericit pentru că nu știe să prețuiască și să se bucure de momentele din viață, el este mereu nemulțumit, morăcănos și supărăcios, iar lăcomia, ura și invidia îl domină. Omul este nefericit pentru că a dat uitării credinței și puterii interioare, drept rezultat, renunță să lupte pentru destinul său. Omul este nefericit pentru că nu crede în minuni, nu are speranță, nu iartă. Noi, putem fi nefericiți din mii de motive, situații, gînduri, iar șirul este infinit.Fiecare nefericire are o poveste în spatele ei...însă, trecutul rămîne a fi trecut,iar din interiorul nefericirii, apare o dorință arzătoare de a fi fericit. La un moment dat obosești să fii trist și singur, obosești să plîngi și să suferi.

      Cred că fiecare nefericire, este o experință din viață.Cred că este imposibil să cunoști ce înseamnă fericire, dacă nu știi despre nefericire. Este imposibil să te bucuri cînd ești sănătos, dacă nu ai fost niciodată bolnav sau este imposibil să prețuiești ceva, dacă nu ai pierdut. Cred că prezența suferinței în viața noastră este inevitabilă. 

    Ești fericit pentru că știi să ierți, să iubești, să crezi, să lupți, să prețuiești, să te bucuri, să fii mulțumit, dar mereu ești în căutare pentru a descoperi viața. Ești liber pentru a-ți construi propriul destin, propria poveste, propria fericire. Fii stăpînul vieții tale ,nu permite ca suferința să te doboare! Nu uita, că meriți să fii fericit!

Cu drag pentru voi, Kate

De ce bărbații consideră femeile complicate...

    Astăzi, tot mai mult, observăm femei independente,care cu toată îndrăzneala se încadrează în sfera muncii și ating succesul devenind business lady. Femei, care indiferent de ipostază: mame, surori, iubite sau soții, nu uită să fie elegante și fermecătoare,care în orice situație luptă pentru fericirea celor dragi. Femei, care sunt capabile să ia situația în mîinele sale și să transforme imposibilul în realitate: să conducă cu iscusință automobilele chiar mai bine decît unii bărbați, să crească copii singure, oferindu-le, nu doar, căldură și dragoste, dar și o educație decentă. Femei, care în urma unei relații tulburătoare, unde toate limetele au fost atinse,au curajul să încheie relația și să-și urmeze destinul mai departe. Așa, suntem noi femeile, puternice, îndrăznețe, independente. Noi,am devenit așa, pentru a supravețui în această lume, într-o societate indiferentă și egoistă.

     Însă, totuși,credem în minuni, așteptăm în taină un bărbat, care să ne aline durerea din suflet,să fie alături de noi, să ne susțină și să ne iubească. Fiecare femeie independentă, puternică sau îndrăzneață visează la o iubire adevărată și sinceră, un soț iubitor, o famile fericită, o casă în care să se audă glasurile și pașii copiilor însoțite de zîmbetele lor fericite.

     Sunt situații în viață, cînd noi femeile suntem abandonate,trădate și folosite, cînd ne simțim singure și descurăjate, însă găsim puterea interioară pentru a depăși aceaste momente de cumpănă: fie, pentru că avem copii, care au nevoie de noi fie, pentru a ne demonstra, că merităm o altă viață, fie, pentru a ne oferi o altă șansă de a cunoaște fericirea. De aceea,continuăm să ne îndrăgostim, să iubim, să fim atente și să dăruim dragoste. Continuăm să fim un mister,o madonă pentru artiști sau o muză pentru inspirația scriitorilor și poeților, care sunt fermecați de această taină și ca rezultat eternizează figura noastră în operele sale. Continuăm să fim elegante și inteligente, înțelepte și timide, independente și puternice. Anume din acest motiv, bărbații ne numesc complicate.

      Noi femeile Iubim cu toată inima și cu tot sufletul, Luptăm cu toată ființa și Curajul pînă la sfîrșit, fiind adevărate iron lady. Noi femeile,schimbăm istoria în continuare,luăm inițiativa în mîinele noastre,descoperim noi și noi orizonturi in domeniul științei,artei,business. În viitorul apropiat, cu siguranță, va surveni un adevărat secol al matriarhatului.

Cu drag pentru voi, Kate

Fii tu Însuți și cu siguranță vei avea succes!

Noi numim o situație importantă acel moment din viață, atunci cînd Ceva trebuie să se întîmple în viața noastră și ca rezultat acesta poate schimba pentru totdeauna cursul evenimentelor. 

   În interiorul nostru apar emoțiile, care nu ne permit să rămînem atenți. 

   Timpul trece,iar noi înțelegem, tot mai mult, că echilibrul situației pleacă împreună cu el.

Dacă o să te întreb la acel moment cum te simți,atunci cu siguranță primul răspuns, ar putea fi așa : „Sunt foarte tulburat și îngrijorat, nu reușesc să îmi țin emoțiile sub control, simt cum pămîntul alunecă sub picioarele mele, iar eu îmi pierd echilibrul...” De multe ori, din cauza fricii, nu ești capabil, să fii tu însuți. În astfel de situații,este important să știm, panica este inutilă. 

     Pentru a vă liniști puteți repeta aceste cuvinte: “Eu voi reuși, eu fac totul cu calm și fără grabă, nu este nevoie să mă grăbesc” Privește acest moment important din viața ta ca o posibilitate de a arăta lumii Dragostea din interiorul tău. Simte situația, fii tu însuți! Crede-mă, doar atunci tu devii un adevărat stăpin. Fie ca fiecare pas pe care o să-l faci în continuare să fie îndreptat în inima acestei situații. Vei observa un lucru interesant, atunci cînd există balanță în interiorul tău, poți rezolva orice problemă. Cugetul este liber pentru a gîndi, iar sufletul pentru a simți! Acest adevăr va întări încrederea în sine. Amintiți-vă experiențele voastre de viață care va rămîne mereu cu voi și vă va ghida pentru a lua decizii ințelepte în orice situații și momente din viața voastră. 

     O situație tensionată te definește ca personalitate: caracterul, modul de a gîndi și acționa. Trebuie să știm că în acest caz, cu siguranță, este normal să fii îngrijorat, tulburat, tensionat, însă toate aceste emoții nu trebuie să se transforme în stare de panică. În cazul, în care se întîmplă acest lucru putem spune următoarele cuvinte :”Atent,totul este bine, în interiorul meu există Iubirea, dacă o să mă grăbesc și o să fiu nervos, am sanșe mari ca Liniștea mea, să plece în interiorul emoțiilor mele, dacă acest lucru se va întîmpla,atunci eu nu voi putea fi Eu, nu o să mai pot fi sigur, că ceea ce fac, zic cau gîndesc este corect. „

     Chiar dacă procedezi corect și aceasta este calea ta spre succes, Frica din interiorul tău, te va opri : Stop, îți va spune rațiunea, oare este correct ce fac? Iar dacă apar îndoielile, scade încrederea în sine și tu vei fi tentat să lași mîinile în jos și să nu mai faci nici măcăr un pas. Vei observa cu groază un mare adevăr a momentului respectiv : “Ai suferit un eșec, pentru că nu ai avut puterea să îți controlezi emoțiile”. Atunci cînd în sufletul nostru există furtună, iar in mintea noastră zgomot, noi nu observăm realitatea. Ea se pierde în ceața îndoielilor.

    Ține minte! Nu lăsa ca norii să acopere soarele din interiorul tău. Nu lăsa ca emoțiile să te doboare. Ai încredere în tine,nu este timpul îndoielilor. Fii tu Însuți și cu siguranță vei avea succes!

Cu drag pentru voi, Kate

Curcubeul sufletului

Curcubeul există, fiind format din raze de soare și picături de ploaie. El există, fiind puntea de legătură între două lumi.

Picăturile de ploaie cad, iar cuvintele se transformă în adevăr.

Fii liber,respiră,trăiește,iubește. Lucrurile se întâmplă,ele vin și pleacă. Unele rămân să existe în viața noastră sub formă de amintiri, iar altele sunt alături în interiorul nostru ca o binecuvântare divină! 

În interiorul nostru există raza luminii,ea strălucește ca soarele. Lumina poate să se transforme în curcubeu, fiind o parte a sufletului. Sinceritatea este formată din picături de apă, care se acumulează în interiorul ființei noastre. Picătură cu picătură,se ivește marea sufletului, în care se oglindește soarele și atunci lumina pătrunde în interiorul acestei mări.

     Când avem o minte sănătoasă și un suflet curat, totul ce observăm în jurul nostru ne farmecă. Copiii sunt cei care se simt liberi să descopere lumea, ei sunt cei care cu cea mai mare intensitate simt prezenta curcubeului din sufletul lor. Respiră, lasă ca corpul tău să se relaxeze,fii liniștit, Simte curcubeul și zîmbește. Aceasta poate fi o oportunitate unică de a înțelege ce se întîmplă în interiorul tău. Oprește orice gînd, eliberează mintea de această povară și simte cum cu fiecare clipă te relaxezi. Această stare meditativă are puterea să trezească sufletul tău la viață și să apară curcubeul, fiind un semn al Iubirii și Fericirii Eterne.

   Curcubeul sufletului-este aura care atrage sau invers respinge oamenii din jurul tău, totul ce înseamnă charismă poate fi : gînduri, emoții, sentimente, moralitate, onoare și multe alte calități ce se află în interiorul acestei aure. Noi ne naștem cu curcubeul în suflet, însă ușor îl putem pierde în timp, fără el noi nu suntem capabili să simțim Iubirea, sau să ne bucurăm cu adevărat, noi doar supravețuim rătăciți prin lume. Astfel, apare un sentiment,o senzație sau un gînd neînțeles care ne motivează să ne aflăm în căutarea unui lucru, pe care îl găsim și de fiecare dată îl pierdem sau aflîndu-ne la un pas distanță, atunci cînd ne apropiem el dispare.

   Curcubeul sufletului este puterea interioară pe care nu o poți ascunde.De aceea, doar cînd o persoană este alături de tine, tu poți observa puterea interioară sau lipsa ei. Oamenii cu o putere interioară sunt puternici iar cei care sunt lipsiți de această putere sunt considerați a fi slabi. Însă eu cred, că cei slabi, de fapt, sunt cei care nu mai simt in interiorul său prezența curcubeului, ei văd lumea alb-negru și s-au pierdut in labirintul tristeții și durerii. Dacă în viața noastră nu există Credință și Lumină atunci curcubeul sufletului dispare. Din păcate, mulți trăiesc în ceață, fară a vedea curcubeul care se află pe Cer.

   Facerea 9, 16: „Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ, şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!“

    Curcubeul este simbolul alianţei între Dumnezeu şi oameni, semnul unei noi creaţii, ocrotită de bunăvoinţa divină. 

   Atâta timp cât îți construiești o inimă frumoasă și o minte sănătoasă , durerea va dispărea și curcubeul sufletului va reînvia.

Cu drag pentru voi, Kate

Ce este Iubirea?

Deseori, când auzim cuvântul “ Iubire” în mintea noastră pot apărea diverse imagini, care reflectă propriile amintiri, trăiri și emoții. Iubire însemnă, atunci când observi cum două persoane se plimbă împreună, iar în privirile lor poți citi fericirea. Iubirea părintească, iubirea dintre frați sau iubirea prin credință, toate acestea sunt manifestări ale acestui sentiment divin. Iubirea este o binecuvântare Cerească, care trebuie prețuită și păstrată în inimile noastre. Din păcate, în viața noastră modernă, cuvântul Iubire și-a pierdut valoarea, iar taina acestei Iubiri sacre, sincere și pure a rămas în trecut. Rar întâlnești oameni care să iubească cu adevărat, ei preferă să îmbrace o mască a indiferenței sau fiind actorii teatrului în fața societății, mimează iubirea, care, de fapt, nu există. Partenerii implicați într-o relație sunt preocupați atât de mult de telefoanele sau laptopurile sale super performante, încât uită să discute unul cu celălalt. Deși sunt “ aproape” gândurile lor sunt îndepărtate. Unii părinți sunt atât de ocupați, încât uită sau sunt prea epuizați ca să mai ofere dragoste copiilor săi,pentru că toată energia lor este concentrată, fie în dorința de a câștiga bani fie, crezând în sinea lor că copilul este deja mare și nu are nevoie de atenție și grijă din partea lor. Din cauza rutinei, iubirea prin credință este absentă, când înțelegi acest lucru spui vinovat: Nu am avut timp astăzi să mă rog, am avut multe de făcut, mă voi ruga mâine, însă acest „mâine” nu mai apare. Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că oamenii au uitat ce înseamnă verbul “ a iubi ”. Acest verb face posibil ca “Iubirea” să existe în viața noastră.

      A iubi înseamnă să fii sincer și să nu fii indiferent sau egoist. A Iubi înseamnă a trăi prin Iubire, a o prețui și a o păstra în inima ta. A iubi înseamnă să fii alături la bine și la greu. A fi alături cu adevărat înseamnă nu doar prezența fizică, dar și cea spirituală. Uitați de telefoanele mobile sau laptopurile voastre importante și începeți să fiți în lumea reală alături de persoana iubită, să comunicați și să vă bucurați împreună de toate momentele frumoase sau să vă întristați de unele lucruri nu prea plăcute. Fiți cei care nu doar primesc „Iubirea”, dar și cei care o oferă! A iubi înseamnă a arăta că îți pasă de persoanele care sunt alături: Părinți, copii sau persoana iubită, soție sau prietenă…

        Indiferent de vârstă, fiecare om dorește să iubească și să fie iubit. Când o persoană implicată într-o relație spune : „ Eu te iubesc” este o invitație la veșnicie. Atunci când decizi să spui” Te iubesc” ești responsabil pentru fericirea persoanei iubite. Iubești atunci când simți această iubire cu toată ființa ta,când simți că existența îți este imposibilă fără această iubire: nu poți dormi,trăi sau respira fără persoana iubită, viața își pierde orice sens și vezi lumea prin prisma culorilor sumbre. 

    „ Dragostea”este explicată de către Apostoli în Biblie, fiind cel mai important tezaur, spre care trebuie să tindă oamenii.

    „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.13,4-8). 

   Observăm că Dragostea în timp a căpătat o altă valoare decât cea care este descrisă de apostoli. Dragostea înseamnă a ierta jignirile, a susține și a-ți ajuta aproapele, a rezolva conflictele. Dragostea este un scop, dar nu un mijloc de a realiza ceva.

     Iubirea înseamnă a Iubi și a Fi iubit, iar fraza “Te iubesc”, este o dovadă că Iubirea există în inima ta. Iubirea înseamnă a dărui în jurul tău căldură și lumină, dragoste și fericire. Iubirea înseamnă a avea credință și speranță. Dacă nu există Iubire în viața omului atunci el rătăcește prin lume, iar pașii lui se pierd prin mulțime transformându-se în singurătate. Acest om nu trăiește, dar supraviețuiește și îi este frică de propria umbră.

Cu drag pentru voi, Kate.

Vara...

   

   Vara aceasta este a mea! O merit!Vreau să citesc cărți, să scriu pe malul mării sau să ascult muzică.Vreau să alerg prin nisip și să simt cum vîntul se joacă în părul meu.Vreau să zîmbesc și să mă bucur de fiecare moment. Vreau să mă trezesc în fiecare zi și să mă bucur de căldura soarelui. Vreau să adorm și să îmi amintesc cu zimbetul pe față de momentele plăcute ale zilei. Vreau să văd cum soarele răsare sau apune, iar apoi apare luna și stelele pe cer.Vreau să uit de toate și să mă eliberez:de probleme,griji,durere,disperare,insomnii. Vreau să mă simt liberă, să visez și să îmi pun dorințe, privind la cerul înstelat. 

   Marea,pentru mine, este o ființă vie, care păstrează în interiorul ei emoții și trăiri intense, momente de pasiune și iubire sau cele mai ascunse taine, la care a fost martoră. Vreau să privesc spre orizont și să observ cum mă transform în valuri. Mii de culori vii se aștern în jurul meu, mii de gînduri și nici un cuvînt.Am înțeles că timpul zboară, iar apoi observi îngrozit, că nici nu ai reușit să te bucuri, să zîmbești, să fii fericit,să lași amintiri frumoase să existe în inima ta.

   Există oameni în viața mea fără care m-aș simți complet nefericită.Vreau să mă simt bine alături de ei,împreună să discutăm, să dansăm, sau să privim un film bun. Trebuie să îți petreci timpul cu persoanele care au timp pentru tine. Nu are rost să fii alături de persoanele care sunt indiferente sau nu găsesc timp pentru a discuta sau a se întîlni cu tine, inventînd genial scuze fără valoare și sens.

    Nu am timp pentru regrete. Nu am timp pentru tristețe și disperare. Nu am timp pentru lacrimi și gînduri, care îmi îngreunează sufletul. În nopțile cu insomnii am decis să fac tot posibilul ca să mă simt fericită, să mă bucur de tot ce e frumos, să zîmbesc,să cred, să sper, să visez... la un viitor mai bun și la un trecut cu amintiri,trăiri și emoții plăcute. 

   Vara aceasta este a Mea, am s-o trăiesc din plin!Am să citesc cărți, am să scriu, am să ascult muzică,am să mă relaxez așa cum îmi place. În fiecare zi, am să mă trezesc și o să mă bucur de fiecare moment din viață, am să trăiesc emoții de neuitat alături de oamenii care mă fac să zîmbesc, să mă simt liberă și să fiu fericită. Noaptea, cînd am să privesc la stele, am să-mi pun dorințe și am să adorm liniștită.

Cu drag pentru voi, Kate

Îmi este dor...

Dorul, este o poveste scrisă în cartea vieții.Atunci, cînd simți un dor cumplit, deschizi acest jurnal și începi să călătorești prin amintiri.Fiecare pagină păstrează în interiorul ei momente,trăiri,emoții sau persoane care au reușit prin prezența lor să facă ca sufletul să vibreze, iar inima să bată în piept. Melodia din inima omului este dorul- muzica fără cuvinte.Dorul, precum un intrument muzical trezește cele mai senzitive și profunde stări de nostalgie, în care sufletul simte că trăiește.

     Dorul este un vis, o meditație, un început pentru a-ți cunoaște dorințele,regretele, așteptările, bucuriile, tristețele...Este o lume, în care te descoperi,te vindeci,te liniștești sau suferi.De multe ori dorul devine insuportabil din diferite motive: fie pentru că te afli departe de persoanele dragi, pe care dorești să le îmbrățișezi, să fii alături, sau să le vorbești... fie că invers vrei să fii singur și eliberat de compania anumitor persoane din viața ta, apare un dor neînțeles de sigurătate liniște și libertate. Dorul este o stare psihologică care este aproape imposibil de explicat însă el există în viața omului. 

     Îți poate fi dor, la prima vedere, de cele mai banale lucruri: să desenezi, să te plimbi,să dansezi și multe alte lucruri, care din anumite motive nu le mai faci în prezent, dar sunt o parte a trecutului. 

     Dorul se transformă în gînduri, care cad sub forma picăturilor de ploaie, pentru a întoarce sufletul în timp și a-l eterniza prin amintiri, care au devenit cele mai importante trăiri din viața omului,cele mai ascunse dorințe,cele mai triste și fericite amintiri din viață. Acolo,unde este dor nu există indiferență.Dorul este o boală, dar în același timp antidotul care vindecă maladia.Ești lipsit de dor atunci cînd nu ai amintiri sau atunci сînd nimic nu contează în viața ta,cînd nu ai nici un scop,cînd nu ai prieteni, cînd te gîndești că mai devreme sau mai tîrziu,oricum,vei muri(știu, cunosc oameni care gîndesc așa).

    Îmi este dor ca printre atîta lume să nu mă simt singură. Îmi este dor de emoții pozitive, de oameni veseli și plini de viață. Îmi este dor să culeg flori din grădina bunicii.Îmi este dor... de casa părintească ,de persoanele cu care pot vorbi pînă în zori despre orice. Îmi este dor de locurile unde obișnuiam să mă plimb, atunci cînd eram veselă sau tristă.Îmi este dor de tot ce e frumos,de oameni sinceri,binevoitori optimiști cu inima mare și sufletul pur.

Cu drag pentru voi, Kate

Cele mai minunate momente poți să le simți doar cu inima

                                            

Relaxează-te un pic, simte respirația, analizeaz-o,vezi ce gînduri îți apar în minte, înțelege și simte ce se întîmplă cu tine în urmatoarele clipe, în care te transformi în fluture.

     Tu zbori, iar zborul tău e liniștit, e atît de calm încît bătăile inimii îți dă curajul să te deschizi lumii. Ai nevoie tot mai mult să te cunoști, să vezi unde ai greșit și dacă ai greșit să-ți ceri iertare în cel mai sincer mod.

Aceasta este adevărata purificare a sufletului. Nu nega starea de spirit, vrei să plîngi, plîngi, eliberează-ți sufletul, lasă ca gîndurile tale să zboare la diferite situații din viață, nu-ți fie frică să fii tu însuți, aceasta este adevărata putere, care a existat vreodată. Situațiile care au fost, vor fi experiență, caută lumina și o vei găsi. Toate emoțiile trebuie sesizate, trăite,depășite și iertate-aceste aspecte determină sufletul. Acum cu liniștea în regăsire, să începi să îți rezolvi problemele și chear dacă o să pleci în rutina vieții, în care te afli să nu te pierzi în această lume. Sufletul are nevoie de credință, toată ființa ta are nevoie de un timp. Un timp în care dezvoltarea ta spirituală continuă. 

      Deschide ochii și privește în jur. Viața te pune la multe încercări, care cu toată forța trebuie să le depășești. Sunt multe întrebări, care rămîn mai mult timp fără răspuns.Oamenii încearcă să găsească explicații la unele lucruri, pe care nu le înțeleg sau care îi miră într-un fel. Aici joacă un rol important gîndul,construcția lui și idea, care cu fiecare rînd scris, capătă o putere majoră. Pentru acești oameni adevărata fericite este de a descoperi materia veșnic în schimbare. Cu atît mai mult are nevoie de o motivație. În cazul meu, inspirația este iubirea pe care o port în inimă, ochii cu care văd lumea și concepțiile cu care trăiesc zi de zi.Toți noi suntem diferiți, totul ce ne unește împreună este iubirea.

Lumea a reușit să mă condamne fără să mă cunoască,îmi pare rău, dar majoritatea văd doar problemele exterioare, crezînd că sunt inferioară. Am trecut și peste astfel de dificultăți și o să mai trec și în continuare(dacă va fi nevoie), pentru că în societate,totul ce este diferit abia se acceptă.Au fost momente grele, cînd am vrut să renunț la multe,dar am înțeles că doar eu decid pe ce drum să merg. E complicat să trăiești, cînd nu poți uita chear dacă ai iertat și ai acceptat situația, ca fiind existentă nu înseamnă că ea nu se va mai repeta, iar de acest lucru nimeni nu este asigurat. Datorită acestor momente de cumpănă am devenit cine sunt.

       Se spune că atunci cînd apare lumina, în sufletul omului înfloresc florile dimineții. Se trezesc cele mai frumoase emoții, amintiri și vise.Lumina există prin iubire și viață, capacitatea de a te bucura cu fiecare minut mai mult și preț de citeva secunde să simți vîntul schimbărilor din viața ta, care duce la o fericire deplină. Atunci cînd omul uită de existența ei sau de posibilitatea de a schimba ceva, se află într-o stare meditativă profundă. Această stare este numită căutare. Acest lucru se explică prin apariția gîndurilor haotice, care plutesc în aer fară suport și nici o șansă la ceva real. În acest caz, doar timpul are dreptul fundamental de a explica totul, nici o întrebare, care a fost cîndva cercetată, nu va fi ignorată. Mulți dintre noi ne-am obișnuit să nu acceptăm realitatea în care ne aflăm, de aici, de fapt, pornesc cele mai puternice stări alarmante de fobii, o luptă interioară, care crește în proporții,avînd puțin timp pentru liniște și odihnă.Se spune că omul de la început primește fericirea prin existență, primii ani de viață bunăstarea copilului este ocrotită de către părinți cu multă dragoste. Deja, cînd el crește,își construieste singur fericirea. Acest lucru se mai numeste lumea sa, în care el se simte confortabil. Se spune că această lume conține valorile, după care omul trăiește toată viața sau o perioadă de timp, pînă cînd dorește să schimbe ceva.Fiecare are nevoie să cultive și să păstreze frumusețea în sufletul său. De cele mai multe ori, experiențele ajută și determină acțiunile din prezent. 

Nu există furtună fără vînt,nu există vînt fără picături de ploaie.

   Cele mai minunate momente poți să le simți doar cu inima.Ea se deschide după dorință, nu permite să fii rănit...Gînduri sunt mii...nu permite să cunoști ce este ispita, încrede-te în ceea ce simți, încrede-te în Domnul. Noi trăim între rău și bine,între soare și lună, între viață și moarte. Între- înseamnă posibilitatea de a alege. Picături de ploaie divine –deasupra mea...picături usoare, calde și liniștite, picături inocente, nevinovate și pure.Viața mi-a trezit sufletul și i-a dat lumină, speranță, i-a dăruit bucurie și libertate.

Vă iubesc pentru ceea ce sunteți,vă iubesc pentru că sunteți minunați!

Cu drag pentru voi, Kate

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

A trecut o zi, vine alta și așa ne mișcăm noi prin viață.

   Un zîmbet nevinovat încălzește sufletul,     o privire te duce departe de acel loc unde te afli,respiri pentru a trăi,trăiesti pentru a ajunge undeva. Un drum cu mai multe cărări,anevoios și greu,apăsător și fără de viață,iar atunci cînd vine lumina florile care stau aplecate se îndreaptă spre soare.În urma pasului meu mereu trebuie să rămînă numai dragoste.

O adiere fină de vînt, care se mișcă liber pentru a exista,aduce lumina și căldura. Risc, lupt,trăiesc și în același moment continui să nu mai exist pentru mulți dintre cei ce mă privesc. O privire seacă și fară sentimente ce se ivește în interiorul sufletului acestor oameni, nu mai arde focul,nu este nici o sclipire,iar zîmbetul lor îți umple inima de tristețe. Sunt implicată într-o singurătate apăsătoare,vreau să mă întorc acasă,aceste au fost primele mele gînduri,după care m-am închis în sine. 

      Ce fac?!...Nu sunt singură,acest moment nu este singuratate, este un fragment de timp care îmi dă posibilitate să meditez, să-mi adun gîndurile și să ajung la o decizie finală. Merg mai departe,chear dacă am obosit,urmele sunt adînci,pașii sunt mici,oamenii iar mi-au pus bucăți de oglindă în cale,nu mă dor rănile, mă doare ființa. Ceea ce au făcut nu o să mă omoare,nu am să permit să fiu influențată,să fiu ca ei la luarea deciziilor.Se răzbună și își fac rău doar lor,nu mai cred că sufletul lor vibrează.Privirea lor este prea rece și plină de ură ,dar cel mai mult se observă că durerea interioară, cu care nu au puterea și dorința a se lupta,influențează pe toți din jurul lor.

     Am să le dăruiesc lumină,chear dacă nu au să fie conștienți de acest lucru la moment, vor înțelege mai tîrziu.Dacă am să spun că vad doar lucrurile frumoase,voi construi ceva fals. Lumina vede și binele, și răul.Omul care a devenit rău,la bază are motive,care au evoluat. Îmi aduc aminte de Era cînd Isus,a venit pe Pămînt,a cunoscut ce este bucuria și fericirea,a mers prin trădare și suferință,eu trec același drum, o existență a crucii argintii, adică, Era Argintului și Aurului.Unde banii și puterea rezolvă tot,iar valorile morale și spirituale lasă de dorit.

       Cînd sunt ofensată și umilită mă gîndesc la cuvintele Lui Isus ” Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 11 versetul 28. Inseamnă că, cînd va veni timpul ființa mea va radia mai mult decît acum,prefer să îi povestesc Domnului totul ce văd și ce simt, să mă rog Lui și El mă va vindeca.Minuni există pentru cei ce cred în ele,pentru cei ce nu cred ele nu vor exista niciodată în viața lor.Cînd nu crezi și refuzi acest lucru, atunci nu ai nici o speranță. Lumina și Intunericul mereu vor exista ca energie, doar omul alege ce energie să pătrundă în sufletul său. Anume acestă alegere ne determină ca Om și ne domină gîndurile și sentimentele. Energia pozitivă și lumina mă ajută să trec peste tristețe și singurătate.

      Am să-ți vorbesc clar, ca să mă auzi, în cazul cînd nu auzi, înseamnă că nu dorești să asculți nimic. Te-ai îmbolnăvit de tristețe, de durere,de suferință... Eu însă spun că nu auzi deoarece nu vrei să auzi și să primești această energie,deoarece ți se pare un absurd total. Totul este fals pentru cei ce nu știu și nu vor să cunoască, dacă nu știi - nu înțelegi,este o poveste pentru cei ce încă sunt copii și se maturizează,este absurd pentru cei ce ignoră adevărul.

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Cu toată forța te vei opune?

Un adevăr pe care nu-l accepți

Și îl distrugi în mii de bucăți.

Ce o să spui atunci cind-va dispărea

Liniștea și Lumina- va apărea așteptarea?

O să simți un regret 

Că timpul se scurge încet.

Privești în depărtare -

Din bucăti se formează o cîntare,

O lumină divină apare,

Care se ridică deasupra lumii ca o binecuvîntare!

Așteptarea și disperarea acceptă adevărul.

Ce ai de spus?!

O să te lupți sau o să fii indiferent

de destinul Tău, Vecine!

Nu fugi,că vei fi găsit,

Pasul tău deja a obosit.

Cauți, dar nu te miști!

Auzi,dar nu privești!

Ești paralizat de propriile gînduri,

Influențat totalmente de visuri

străine ție ,dar apropiate de lume-

Lumea ce a devenit, una falsă.

Atunci ce ai de spus

Timpul încet vine

ca să devii un supus

Si un prisioner al gîndului?

Salvator ,atunci, devine vîntul

Te voi învăța, să te îndepărtezi de visul,

Care a fost mereu problema ta.

Problema care te-a influențat

Să te distrugă-a așteptat

Pe tine nu te-a întrebat

Și doar a venerat

momentul sacru ca e cu tine

Și te-ai îndepărtat de mine.

Cu drag pentru voi, Kate

Amintiri din copilărie: În sat la bunici

Dragii mei cititori, astăzi vreau să împărtășesc cu voi cîteva amintiri din copilăria mea.

  "Veșnicia s-a născut la sat"-spunea Lucian Blaga. Satul bunicilor este locul meu divin, unde mă duceam cu multă plăcere, refugiată de ochii părinților. 

El este înconjurat de păduri de salcîm,cu oameni buni, veseli și ospitalieri.Acest loc, atît de important pentru mine,a reușit să păstreze în inima mea cele mai vii amintiri ale copilăriei mele. 

 Acum, cînd îmi amintesc, mă întorc în timp și mă simt din nou copil: liberă, veselă,zglobie, curioasă,nebunatică și  cu adevărat fericită!

Îmi plăcea să descoper lumea din jurul meu,fiind foarte curioasă o înebuneam ,mereu, pe bunica cu sute și mii de întrebări ciudate. Bunica, însă, avea marea răbdare să mă asculte și găsea  răspunsuri, care îmi linișteau curiozitatea și mă bucuram în sinea mea că am atenție din partea ei.

Într-o zi, bunelul a adus acasă un cățeluș alb, mic și foarte hazliu.Eram în culmea fericirii,mă jucam cu el în fiecare zi, îl țineam în brațe,îl legănam și îl înfășuram într-o basma a bunicii,ca pe o păpușă. Am hotărît să-l hrănesc turnîndu-i în farfurie lapte, după ce a înfulecat lacom tot laptele, îi mai puneam, pentru că credeam că îi este încă foame. Văzînd bunica ce fac eu,a început a mă certa:

-     Nu-l mai hrăni, că o să-l doară burta!-spuse ea supărată.

Mai tîrziu am înțeles cîtă dreptate avea bunica: cățelul cu burta umflată tobă,plîngea jalnic, tăvălindu-se prin curte.Plîngeam împreună cu el, speriată și agitată, neștiind cum să-l ajut.

-          De ce i-ai dat atîta mîncare, vreai să moară acum?! striga bunica.

-          Eu credeam că dacă mănâncă, îi este încă foame - am răspuns eu printre lacrimi

-          Cîinele mănâncă, cît îi dai, el nu are saț. - a spus bunica

Îmi plăcea mult să o ajut pe bunica la prepararea bucatelor.O ajutam, la ce mă pricepeam mai bine: să curăț legumele,apoi să le spăl, dar în deosebi îmi plăcea să pun lemne pe foc, cînd gătea la plita de vară, ceea ce nu îmi permitea bunica.Dar, atunci, cînd îți este interzis un lucru, cel mai mult vreai să-l faci. 

-          Să nu umbli la foc, acuș mă întorc, să fii cuminte!- spuse bunica plecînd să hrănească puii.

Am așteptat să plece, nici nu m-am gîndit să-i ies din cuvînt,dar curiozitatea și-a atins scopul: am luat un lemn, privind în direcția de unde trebuia să vină bunica și repede l-am aruncat în foc.Din plită au ieșit multe scînteie,evident, căzînd și pe pantalonii mei,care au luat foc.M-am speriat foarte mult și am început a țipa în gura mare , cred că atunci m-a auzit tot satul.Bunica alergă speriată, cît de repede era posibil:

-          Ți-am zis să nu umbli la foc, juchiță ce ești!O să mă înebunești pînă se întorc părinții!

După acea întîmplare mi-a rămas și un semn de “bună purtare” la picior,dar nici nu m-a durut atît de mult, deoarece mi-am îndeplinit dorința interzisă " de a pune un lemn pe foc". 

Într-o zi călduroasă de vară m-am dus la cireșul din grădină, unde era și umbră, și liniște.Jucîndu-mă cu păpușele, fără să vreau, am adormit pe pătura pe care mă jucam. Era deja seară, bunica m-a căutat peste tot, a întrebat fetele din mahala, cu care m-am jucat ziua, dar ele au spus că nu m-au văzut. Bunica, plîngea și era disperată, ea habar nu avea că eu eram în grădină. După o perioadă de timp, m-am trezit și m-am dus în curte, găsînd-o pe bunica plîngînd.

-          Bunica de ce plîngi? - am întrebat-o eu somnuroasă.

-          Unde ai fost, juchițo?- mi-a răspuns mirată bunica.

-          În grădină...la cireș...am adormit puțin.

Bunica, bucuroasă că m-a văzut, chiar a uitat să mă certe. Nici nu s-a așteptat că eu am să mă găsesc singură!

În weekend, în vizită la bunici, a venit verișorul meu de la Chișinău. Mare mi-a fost bucuria, deoarece urma să rămînă și el la bunici.Iată atunci ne-am pus noi pe șotii. Vai de capul bunicilor!

După ce a plecat maică-sa, adică mătușa mea,a început adevărata vacanță de vară: cățăratul pe copaci, săritul gardului și alte peripeții pe care le făcea verișorul, iar eu plîngeam că nu pot ca el.

Iată o întîmplare, care ne-a amuzat  și continuă  să ne amuze și  în prezent cînd ne amintim de ea.

    În ziua aceea, bunicii erau ocupați cu treburile prin grădină, iar noi am ieșit pe imaș la joacă. Jucîndu-ne așa, am ajuns la gardul școlii din sat,care se află nu departe de casa bunicilor.În continuare ne-am gîndit să intrăm în curtea școlii, dar cum?- iată care era problema. Verișorul fără nici un obstacol a sărit peste gard, iar eu am rămas supărată de partea cealaltă. Mult l-am rugat să mă ajute și pe mine, dar nu am reușit. Astfel, mergînd de la un pilon la altul, am descoperit că distanța dintre doi piloni era mai mare, am încercat să-mi strecor capul printre ei - a încăput, iar dacă încape capul atunci încape și corpul. Iată-mă de partea cealaltă, bucuroasă și mîndră că am găsit o ieșire mai rezonabilă. Ne-am jucat cît ne-am jucat, pînă cînd am simțit foame și sete.Ne-am pornit spre casă, adică, mai întîi, spre gard. Eu am trecut ușor pe aceeași cale, dar verișorul a dorit să încerce și el, nu mai avea chef să sară gardul. Zis și făcut: 

Încearcă o dată, nu încape capul!Mai încearcă o dată, iar nu încape. A treia oară, furios că nu i se primește pe plac forțează și rămîne cu capul blocat între piloni.Încearcă înainte, nu iese capul- înapoi, la fel. Ce să facem?Vai de capul nostru! Știind că vom primi porția de morală, am alergat,totuși, după ajutor la bunici.    

În inima satului sunt ascunse cele mai vii amintiri ale copilăriei mele!Alături de bunici, am trăit clipe de neuitat,am simțit ce înseamnă să fii copil și să ai bunici atît de minunați!

Cu drag pentru voi, Kate

Despre mine

   

  Sunt o  persoană care a cunoscut bucuria și tristețea, fericirea și nefericirea. Am plâns, când treceam prin greutăți sau eram fericită atunci când obțineam mici victorii. Fiecare cădere, era o motivație pentru  a mă ridica. Supravețuiam  când oamenii mă umileau și îmi provocau răni adînci în suflet, care sângerau de fiecare dată cînd îmi aminteam iar și iar de ele.
La început, societatea nu mă accepta pentru că eram diferită. Rîdeau,făceau glume pe seama mea, ingnorînd să discute cu mine. Îmi aduc aminte, în copilărie când eram la grădiniță, copiii se jucau cu mine  doar numai cînd îi serveam cu dulciuri, altfel mă jucam singură.
   Cu tot sufletul meu, vroiam să mă simt acceptată și tolerată, dar indiferența lor, îmi provoca durere. Îmi era frică, că această singurătate, o să fie veșnică. Alergam disperată la mama plîngînd:

  -Oare de ce oamenii sunt atît de răi? suspinam în brațele ei.

La această întrebare mi-am răspuns mai tîrziu:

Ei sunt răi, pentru că nu știu ce este iubirea,iar durerea, indiferența, ura și invidia din interiorul  sufletului lor îi transforma în  oameni reci și nepăsători.

Apoi,într-o bună zi, eu am înțeles că adevărata putere este în interiorul meu.Atunci,am devenit o luptătoare, iar toată durerea și tristețea pe care o simțeam în interior am decis s-o transform în dragoste. Nu există lumină fără întuneric, sau întuneric fără lumină. Atunci când am simțit că durerea mă omoară, am înțeles că vreau să trăiesc,să lupt pentru a nu mai supravețui. Am obosit, să mă simt o persoană care rătăcește prin lume.Primul pas a fost să mă accept așa cum sunt eu, să-mi descopăr defectele și calitățile ce mă definesc ca personalitate. Am iertat toate persoanele care m-au făcut să sufăr, căci numai prin iertare sufletul se vindecă.Fiecare situație și fiecare persoană din viața mea, m-au motivat ca să trăiesc: unii mi-au arătat ce este bucuria și fericirea, alții ce înseamnă tristețea și durerea. Alături de ei, am căpătat o experință de viață bogată, am învățat să fiu mulțumită de ceea ce am și să lupt pentru ceea ce îmi doresc. Am reușit să mă cunosc, să înțeleg ce îmi place și ce mă face să mă simt fericită și împlinită. Acum am prieteni pe care îi iubesc și-i respect, iar ei la fel mă respectă pe mine, împreună ne place să învățăm și să descoperim lucruri noi. 

Sunt pasionată de arta scrisului și am deschis acest blog, pentru ca să-mi pot împărtăși experiențile personale din viață, trăirile și emoțiile cu voi, dragii mei cititori. Aș vrea, ca acest blog să fie un ghid care să vă ajute atunci când treceți prin momente dificile și să devină o terapie a sufletul vostru.

 Vă doresc să fiți fericiți în fiecare zi,iar atunci când sunteți triști să știți că nu sunteți singuri. Întotdeauna, există  persoane, care vă iubesc și sunt gata să vă fie alături, ele se află în sufletul și inima voastră.

 Dragii mei cititori,nu pierdeți niciodată credința și speranța pentru că adevărata putere există în interiorul nostru. Gîndiți pozitiv, orice  problemă se rezolvă, deoarece din orice situație există o ieșire rezonabilă.

Fie ca privirea voastră mereu să vă fie îndreptată spre lumină! Dragostea și iubirea să  vă vindece sufletul de durere și disperare! Fiecare are dreptul să fie fericit.Vă doresc liniște, pace, căldură în suflet și în inimile dvs.

Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat și au făcut posibil ca acest blog să existe!

Vă iubesc pe toți!

 Cine sunt eu

Viața mea,încă de la început

A fost o luptă pentru existență,

Tu alegi cine să devii,

Invingător sau jertvă.

A fi liber sau a deveni prizoner,

Prizoner- a gîndurilor,

Unde frica ca un foc îți arde inima,

Iar sufletul te doare,

Ești sclav nu a gîndului ci a dorintei tale

De a trăi așa.

A fi învingător nu a spus nimeni că este usor,

Dar nici a fi jertvă nimeni nu a spus că este plăcut.

Atunci vă întrebați cine sunt eu?

Sunt liberă de a fi sclavă

A unei jertve fară sens,

Atunci nu pot fi nici prizoner,

Nu am ales să trăiesc așa.

Sunt un om care niciodată nu a renunțat,

La dorințele sale,

Poate cărui nu i-a fost frică

Să depășească condiția sa,

Și să devină ce este acum

Un învingător al durerii,

Un invingător al sclaviei,

Acum zi de zi,noapte de noapte

Vreau  să vindec sufletele obosite

De durere adormite

Știți,viața ta poate deveni tristă și tulburătoare,

Dacă în sufletul tău,

Nu există loc pentru-

Iertare și Credință,

Iubire și Dragoste,

Sinceritate și adevăr,

Bucurie și fericire,

Zi de zi...noapte de noapte...

O! Existenta mea,

Nu poate fi trecătoare,

Fără a lăsa o urmă.

Respir-scriu...

Iubesc-trăiesc...

Trăiesc prin iubire...

Respir prin scris...

Zilele sunt ore,

Orele minute,

Minutele secunde,

Iar secundele viața.

Fiecare clipă este importantă

Fiecare moment este unic,

Fiecare zi este diferită.

Pentru a învinge frica-luptă,

Pentru a învinge ura- iartă,

Pentru a învinge invidia-dăruieste,

Pentru a iubi- trăiește,

Pentru a vindeca –simte.

                           Cu drag pentru voi, Kate

Visele noastre pot deveni realitate!

Trăiește liber, zboară ca fluturele departe. Află lucruri noi, descoperă o viață mai bună.Trăiește-o decent cu scopuri și realizări frumoase. Visele tale pot deveni realitate. Omul singur își făurește destinul său. El alege calea sa în viață. Trebuie să învățăm din greșeli și victorii. Tristețe sau bucurii.

Vă recomand cu drag, câteva sfaturi cum visele voastre pot deveni realitate:

1. Primul pas este important, e nevoie de atenție și concentrare pentru că, din multe dorințe pe care noi le avem trebuie să alegem doar unul sau două.

2. Transformă visul tău, într-o dorință arzătoare. Crezi în tine și fă următorul pas

3. Această dorință arzătoare trebuie să devină un scop. Gândește-te la un plan strategic care te va ajuta să organizezi fiecare gând ca apoi să îl modifici în pași mici. Scrie într-un jurnal fiecare pas. Ține mine! Odată ce dorința ta arzătoare s-a schimbat în scop și ai un plan strategic, actionează acum!

4. Analizează ce ai reușit să faci sau nu, după o perioadă de timp. Recitește planul de actiuni și dacă este necesar întrodu modificări.

5. Fii motivat! prin mici sau mari succese în drumul tău și crede în propriile forțe. Automotivează-te!

6. Nu uita, să găsești timp și pentru relaxare. Practica de meditație te va ajuta să stai calm, să simți pacea și liniștea. Yoga este conexiunea dintre corp și minte astfel ne simțim liberi prin diferite mișcări ale corpului pe care le facem. Desigur, trebuie să avem o alimentație și un somn echilibat. Să ne plimbăm, să ascultăm muzică, să dansăm, să facem orice acțiuni care ne ajută să ne relaxăm.

7. Trebuie să învățăm din greșeli. Să acceptăm critica constructivă. Să facem sacrificii necesare.



Singurul mod de a realiza imposibilul, e să crezi că e posibil!





Cu drag pentru voi Kate.

Haideți să fim mai buni unii cu alții!

  

 Dragii mei cititori, astăzi vreau să vă vorbesc despre tristețea din sufletul meu...Marea, este locul unde mă refugiez de fiecare dată cînd simt nevoia să îmi ascult glasul sufletul meu. 

Valurile devin gânduri care provoacă furtuni de emoții în interior. Acum mă aflu într-o meditație profundă:

Timpul glorios s-a oprit iar valurile nebune vor spre mal. Ele sunt zgomotoase. Mă liniștesc și mă apropii încet de mare, la început am vrut să fiu indiferentă la aceste schimbări ale mării însă peste câteva clipe, mă luptam lăuntric pentru a înțelege de ce marea nu devine liniștită.Am întrebat  vîntul însă el amplifică această stare, dar refuză să dea unele explicații. Peste un timp, în sfârșit după o lungă perioadă de tăcere am reușit să înțeleg că gîndul aspru, i-a furat liniștea.Atunci, am vrut să uit unele momente din viața mea, dar nu știu din ce motiv acest lucru nu s-a întîmplat. O viață întreagă lumea se grăbește, nu mai are timp pentru a se bucura de frumusețile vieții.Viața m-a învățat să iert, pentru că atunci se naște o speranța.Am observat că lumea s-a schimbat. Ea a devenit distantă de valorile spirituale și morale iar banii s-au transformat într-o putere adevărată.Din păcate mulți oameni sunt obișnuiți să judece fără a ști originea problemei. Să se bucure de nefericirea altuia, să fie răi și indiferenți. Știu, că în interiorul lor, ei sunt nenorociți, triști și supărați pe viață. În calea mea, am întîlnit oameni diferiți. Oameni, care m-au încurajat,alături de care m-am simțit fericită și în siguranță. Sinceritatea lor a începutul și baza unui nou drum pentru mine. E important ca în calea ta prin viață să accepți și viața celorlalți din jur. Să respecți ca să fii respectat. Însă, au fost și oameni,alături de care m-am simțit cumplit de nefericită, singură, tradată și batjocorită de mii de ori. I-am iertat pentru ca să-mi eliberez sufletul de durere. Noi suntem liberi să alegem cum să trăim în viață pentru că toți suntem diferiți vedem observăm și trăim viața după propriile experiențe, principii, planuri sau dorințe.

          Dragii mei, eu consider iubirea te învață să ierți și să fii fericit. Să nu fii indiferent la durerea altuia. Dar și să ne bucurăm sincer de succesele altuia.Atâta timp cât îți construiești o inimă frumoasă și o minte sănătoasă durerea va dispărea. Haideți să fim mai buni unii cu alții!Dăruind și primind iubire, ne putem vindeca sufletele de durere și tristețe.

Cu drag pentru voi, Kate

Pentru a fi iubit,iubește!

Fiecare dintre noi caută fericirea, ea nu trebuie căutată, dar creată. A forma propriul tău univers într-o relație este o adevărată măiestrie bazată pe cele mai înalte valori morale și spirituale.

   Istoria de dragoste despre care vreau să vorbesc mai jos va atinge aceste valori,dar și unele greșeli care se produc între parteneri, fiind implicați într-un cuplu.

       Pasii Ei vor rămîne acolo unde urmele nu se vor șterge niciodată. Ea va fi prezentă veșnic în amintirea din sufletul și inima lui. Inima ei bate în piept, fiind disperată, știind că este timpul să se oprescă a mai suferi. Sufletul fără speranță strigă descurajat:

-Trezeste-te la viață,nu te mai pierde prin pustiu...pentru că o să mă ofilesc precum o floare fără apă. Apoi voi căuta abătut picăturile de ploaie ca să-mi potolesc setea. Ploaia va fi salvarea mea!

      

Călătorind prin pustiul sufletului, Ea simțea cum durerea și rana devenea tot mai adîncă. Un gol imens s-a format în interior. Emoțiile s-au transformat într-o furtună.Ea se simțea oribil, iar sufletul Ei striga fără încetare : 

- Mă simt abandonat,mă simt singur, mă simt uitat! - vocea lui se auzea ca un ecou.Nu a primit nici un răspuns, iar tăcerea devenea tot mai apăsătoare. 

Deci,asa a trăit luni în sir sufletul Ei fară a avea atenție, căldură și fară dragoste... Zi și noapte conștiința Ei se întreba:

- Oare, eu nu contez nimic pentru persoana iubită? Cel care a promis că va fi alături și mă va face fericită pentru vecie. De ce a decis să fie distant,rece și indiferent ca glasul unui străin care se pierde prin mulțime? 

-  Îmi este trist! -a spus Ea în șoaptă. Apoi, a urmat o perioadă de tăcere, în care durerea, aparent, a început să se potolească, însă golul din interiorul Ei era imens.Ea s-a dăruit trup și suflet, însă nu a primit nici un răspuns,doar indiferență. Apoi fericirea a dispărut, sufletul Ei a devenit trist și deznădăjduit. 

Într-o zi, Ea a decis să plece din viața lui pentru totdeauna, deoarece iubirea trebuie să fie reciprocă. Nu poate doar numai o persoană să iubească, iar cealaltă să fie nepăsător și rece. Într-o relație nu există "tu" si "eu" separat ci "noi" împreună. 

Dragii mei cititori, pentru a nu călători prin pustiul sufletului, aveți grijă de persoanele pe care le iubiti si vă sunt dragi. Doar iubind și fiind iubit omul este fericit și tinde să devină o persoană împlinită. Omul este fericit atunci cînd ofera și primeste iubire.Fiți un trup și un suflet. Fiecare zi este o oportunitate pentru a oferi și a primi dragoste. Iubirea este motivația pentru care merită sa trăiești.

 Pentru a fi iubit,iubește! 

Vă scriu cîteva recomandări cum să-i arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație.

1. A fi implicați în relație, înseamnă că partenerii să se dăruiască unul altuia trup și suflet.

2. Este important să existe confesiuni și declarații de dragoste reciproce

3. Acțiunile și cuvintele partenerilor trebuie să arate cît de mult ei se iubesc

4. Timpul împreună : Comunicarea și activitățile comune ajută ca partenerii să se apropie unul de altul mai mult.

5. Arată cît de mult înseamnă persoana iubită pentru tine: Atunci în momentele dificile cînd îi este greu nu fi indiferent dar fii alături, îmbrățișeaz-o și ia o parte din durerea ei.

6. Iubirea trebuie hrănită cu emoții și amintiri pozitive.

7. Fă tot posibilul ca partenerul să plângă de bucurie și să se simtă fericit alături de tine, în fiecare zi 

8. Fii sincer și romantic: Gîndește-te la surpize plăcute pentru persoana iubită, fiți originali, cuceriți-vă și îndrăgostiți-vă permanent unul de altul.

Nu uitați! Atunci cînd sufletul devine trist, iar fericirea dispare riscăm sa perdem relația. Iar cuvîntul “noi” își pierde orice valoare.

Cu mult drag pentru voi, Kate

Trezește-te omule la viață,trăiește!

Picăturile de ploaie vor cădea pe pământul uscat de atîta tristețe.Ele se adună strop cu strop pentru a forma un ocean al cunoștințelor, dorințelor, iubirii și vieții spirituale în general.Astfel cultivează, conservează dacă vreți și păstrează trecutul, analizează prezentul și construiește viitorul.Dintre toate aceste noțiuni rămâne a fi solid trecutul și schimbător prezentul astfel el trebuie urmărit cu o mare atenție, prezentul este fundamentul viitorului.Trezește-te din zilele păcatului ca noaptea să nu ai coșmaruri. 

    De fiecare dată când o să te transformi în fluture vei simți libertatea,iar dacă nu o poți simți, atunci nu o să zbori, nu o să te ridici de la pământ. Cerul o să fie departe. Tristețea rămâne în inima mea doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Elementele sunt eterne în felul lor de a exista, știind că eternitatea își poate face apariția, aceasta devine adevărata fericire, de a cunoaște această parte a gîndirii luminate. Trebuie să avem mai mult curaj sau cel puțin frica să nu trăiască în interiorul nostru cu așa o intensitate mare. Fii așa cum vrei să fii, te vei schimba după bunul plac. Nu te speria de noi încercări sau obstacole. Totul poate deveni așa cum îți dorești cu adevărat, trebuie să înțelegi ce vrei, este important acest lucru chiar dacă pentru a-l descoperi necesită mai mult timp.Pentru a scrie sau a creea este nevoie de un anumit grad de sensibilitate și atitudine de a privi lumea. Important este faptul că totul se află în mișcare care provoacă o schimbare în timp destul de semnificativă. 

     Pentru ca lucrurile să devină eterne, este nevoie ca adevărul să continue a focaliza lumea spre un nou mod de a gândi, observa, analiza, înțelege a unui obiect cunoscut sau nou în arealul de cercetare a diferitor domenii de interes. Fiecare element este o parte care se unește cu celelalte părți deja existente.Atunci când noua viziune circulă și se află într-o dinamică activă, acest gând devine un adevăr recunoscut de către toți, astfel el devine universal.Am simțit acest lucru de mai multe ori. Atunci când ai multe a spune devii un mesager pentru ceilalți, astfel ca urmare te transfigurezi fară a pierde nici o urmă, pentru a aduce liniștea, securitatea și totul ce înseamnă dragoste.

          Doamne, am devenit mai înțelept, mai deschis și mai aproape, simt asta. Nu mă pierd în zare pentru că se trezește soarele luminând cerul. Se spune că acest proces magnific a trezirii soarelui din interiorul nostru este un proces pe care obișnuim să-l privim cu atîta admirație. Respirația abia o mai simt, ea este in interiorul meu, ea se transformă în razele soarelui. De multe ori respirația este absentă sau nulă, adică respir liber, natural, fară tensiune. Este important a face un efort la început în caz contrar totul se poate destrăma și pierde o dată cu apusul soarelui. Atenția se află pe primul plan,atunci când ea lipsește cuvintele nu au capacitatea de a se uni într-un tot întreg pentru a forma un sens unitar.

    O ață care este firavă la orice atingere, în lipsa atenției se poate rupe în orice moment. Fiecare dintre noi este unic în felul în care el are capacitatea sa naturală de a fi.Este atît de fantastic să îți cunoști adevărata naturalețe interioară de existență. Gând cu gând se formează sisteme de gînduri care se mișca sincronic. Toate aceste părți nu pot exista una fară alta. Nu te pierde pe tine însuți pentru că atunci riști să fii pierdut pentru totdeauna, în lumea fricii, întunericului, îndoielii. 

   Cunoașterea spirituală este o nouă manifestarea dorinței arzătoare de a explora necunoscutul din interiorul tău, găsește ceea ce ai perdut pentru a deveni cu adevărat fericit, nu uita să fii mereu sincer, nu uita puterea este in interiorul tău, trezește soarele la viață. Fii fericit!

Trezește-te omule din intunericul creat de tine!

Cu drag, Kate