Îmi este dor...

Dorul, este o poveste scrisă în cartea vieții.Atunci, cînd simți un dor cumplit, deschizi acest jurnal și începi să călătorești prin amintiri.Fiecare pagină păstrează în interiorul ei momente,trăiri,emoții sau persoane care au reușit prin prezența lor să facă ca sufletul să vibreze, iar inima să bată în piept. Melodia din inima omului este dorul- muzica fără cuvinte.Dorul, precum un intrument muzical trezește cele mai senzitive și profunde stări de nostalgie, în care sufletul simte că trăiește.

     Dorul este un vis, o meditație, un început pentru a-ți cunoaște dorințele,regretele, așteptările, bucuriile, tristețele...Este o lume, în care te descoperi,te vindeci,te liniștești sau suferi.De multe ori dorul devine insuportabil din diferite motive: fie pentru că te afli departe de persoanele dragi, pe care dorești să le îmbrățișezi, să fii alături, sau să le vorbești... fie că invers vrei să fii singur și eliberat de compania anumitor persoane din viața ta, apare un dor neînțeles de sigurătate liniște și libertate. Dorul este o stare psihologică care este aproape imposibil de explicat însă el există în viața omului. 

     Îți poate fi dor, la prima vedere, de cele mai banale lucruri: să desenezi, să te plimbi,să dansezi și multe alte lucruri, care din anumite motive nu le mai faci în prezent, dar sunt o parte a trecutului. 

     Dorul se transformă în gînduri, care cad sub forma picăturilor de ploaie, pentru a întoarce sufletul în timp și a-l eterniza prin amintiri, care au devenit cele mai importante trăiri din viața omului,cele mai ascunse dorințe,cele mai triste și fericite amintiri din viață. Acolo,unde este dor nu există indiferență.Dorul este o boală, dar în același timp antidotul care vindecă maladia.Ești lipsit de dor atunci cînd nu ai amintiri sau atunci сînd nimic nu contează în viața ta,cînd nu ai nici un scop,cînd nu ai prieteni, cînd te gîndești că mai devreme sau mai tîrziu,oricum,vei muri(știu, cunosc oameni care gîndesc așa).

    Îmi este dor ca printre atîta lume să nu mă simt singură. Îmi este dor de emoții pozitive, de oameni veseli și plini de viață. Îmi este dor să culeg flori din grădina bunicii.Îmi este dor... de casa părintească ,de persoanele cu care pot vorbi pînă în zori despre orice. Îmi este dor de locurile unde obișnuiam să mă plimb, atunci cînd eram veselă sau tristă.Îmi este dor de tot ce e frumos,de oameni sinceri,binevoitori optimiști cu inima mare și sufletul pur.

Cu drag pentru voi, Kate