Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

A trecut o zi, vine alta și așa ne mișcăm noi prin viață.

   Un zîmbet nevinovat încălzește sufletul,     o privire te duce departe de acel loc unde te afli,respiri pentru a trăi,trăiesti pentru a ajunge undeva. Un drum cu mai multe cărări,anevoios și greu,apăsător și fără de viață,iar atunci cînd vine lumina florile care stau aplecate se îndreaptă spre soare.În urma pasului meu mereu trebuie să rămînă numai dragoste.

O adiere fină de vînt, care se mișcă liber pentru a exista,aduce lumina și căldura. Risc, lupt,trăiesc și în același moment continui să nu mai exist pentru mulți dintre cei ce mă privesc. O privire seacă și fară sentimente ce se ivește în interiorul sufletului acestor oameni, nu mai arde focul,nu este nici o sclipire,iar zîmbetul lor îți umple inima de tristețe. Sunt implicată într-o singurătate apăsătoare,vreau să mă întorc acasă,aceste au fost primele mele gînduri,după care m-am închis în sine. 

      Ce fac?!...Nu sunt singură,acest moment nu este singuratate, este un fragment de timp care îmi dă posibilitate să meditez, să-mi adun gîndurile și să ajung la o decizie finală. Merg mai departe,chear dacă am obosit,urmele sunt adînci,pașii sunt mici,oamenii iar mi-au pus bucăți de oglindă în cale,nu mă dor rănile, mă doare ființa. Ceea ce au făcut nu o să mă omoare,nu am să permit să fiu influențată,să fiu ca ei la luarea deciziilor.Se răzbună și își fac rău doar lor,nu mai cred că sufletul lor vibrează.Privirea lor este prea rece și plină de ură ,dar cel mai mult se observă că durerea interioară, cu care nu au puterea și dorința a se lupta,influențează pe toți din jurul lor.

     Am să le dăruiesc lumină,chear dacă nu au să fie conștienți de acest lucru la moment, vor înțelege mai tîrziu.Dacă am să spun că vad doar lucrurile frumoase,voi construi ceva fals. Lumina vede și binele, și răul.Omul care a devenit rău,la bază are motive,care au evoluat. Îmi aduc aminte de Era cînd Isus,a venit pe Pămînt,a cunoscut ce este bucuria și fericirea,a mers prin trădare și suferință,eu trec același drum, o existență a crucii argintii, adică, Era Argintului și Aurului.Unde banii și puterea rezolvă tot,iar valorile morale și spirituale lasă de dorit.

       Cînd sunt ofensată și umilită mă gîndesc la cuvintele Lui Isus ” Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 11 versetul 28. Inseamnă că, cînd va veni timpul ființa mea va radia mai mult decît acum,prefer să îi povestesc Domnului totul ce văd și ce simt, să mă rog Lui și El mă va vindeca.Minuni există pentru cei ce cred în ele,pentru cei ce nu cred ele nu vor exista niciodată în viața lor.Cînd nu crezi și refuzi acest lucru, atunci nu ai nici o speranță. Lumina și Intunericul mereu vor exista ca energie, doar omul alege ce energie să pătrundă în sufletul său. Anume acestă alegere ne determină ca Om și ne domină gîndurile și sentimentele. Energia pozitivă și lumina mă ajută să trec peste tristețe și singurătate.

      Am să-ți vorbesc clar, ca să mă auzi, în cazul cînd nu auzi, înseamnă că nu dorești să asculți nimic. Te-ai îmbolnăvit de tristețe, de durere,de suferință... Eu însă spun că nu auzi deoarece nu vrei să auzi și să primești această energie,deoarece ți se pare un absurd total. Totul este fals pentru cei ce nu știu și nu vor să cunoască, dacă nu știi - nu înțelegi,este o poveste pentru cei ce încă sunt copii și se maturizează,este absurd pentru cei ce ignoră adevărul.

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Ce ai să spui atunci cînd nu ai ce spune?

Cu toată forța te vei opune?

Un adevăr pe care nu-l accepți

Și îl distrugi în mii de bucăți.

Ce o să spui atunci cind-va dispărea

Liniștea și Lumina- va apărea așteptarea?

O să simți un regret 

Că timpul se scurge încet.

Privești în depărtare -

Din bucăti se formează o cîntare,

O lumină divină apare,

Care se ridică deasupra lumii ca o binecuvîntare!

Așteptarea și disperarea acceptă adevărul.

Ce ai de spus?!

O să te lupți sau o să fii indiferent

de destinul Tău, Vecine!

Nu fugi,că vei fi găsit,

Pasul tău deja a obosit.

Cauți, dar nu te miști!

Auzi,dar nu privești!

Ești paralizat de propriile gînduri,

Influențat totalmente de visuri

străine ție ,dar apropiate de lume-

Lumea ce a devenit, una falsă.

Atunci ce ai de spus

Timpul încet vine

ca să devii un supus

Si un prisioner al gîndului?

Salvator ,atunci, devine vîntul

Te voi învăța, să te îndepărtezi de visul,

Care a fost mereu problema ta.

Problema care te-a influențat

Să te distrugă-a așteptat

Pe tine nu te-a întrebat

Și doar a venerat

momentul sacru ca e cu tine

Și te-ai îndepărtat de mine.

Cu drag pentru voi, Kate