Oamenii sunt sortiți să plece...

Oamenii sunt sortiți să plece. Unii pleacă brusc. Alții treptat se îndepărtează de tine. Deşi, acest lucru este firesc,totuşi în minte, în inimă, îi ții captivi. Chiar dacă, aceşti oameni au plecat din viața ta, ei există în imaginația ta. De ce omul alege această iluzie? Oare pentru că aceasta este acceptată mai usor, realitatea poate fi uneori insuportabilă, atunci tinzi să evadezi din ea. Să te ascunzi, să fugi, să fugi de tine, să refuzi adevărul. Îl refuzi, este alegerea ta, cât va dura această minciună, un an, doi, trei, zece?Când vei înceta să visezi?

     Totul va schimba timpul. Ai nevoie de timp. Omul știe, să se apropie de alt om, dar nu știe, cum să-l lase să plece. Ne agățăm de amintiri, deși nu le putem schimba, trăim cu ele, chiar dacă, ne provoacă durere. De ce sufăr? Pentru că accept,să sufăr. De ce mă doare? Pentru că trăiesc în amintiri. Trecutul este trecut. El nu se schimbă. El rămâne la fel. Tu te schimbi.

        Este firesc să greșim,să regretăm, să urâm, să plângem, să judecăm... știu, când cazi doare, sufletul se destramă, când te dezamăgești, inima se sparge în bucăți. Te doare, te sufoci, dar timpul vindecă. Înveți, să trăiești fără oamenii, care te-au părăsit și să-i prețuiești pe cei, care sunt alături de tine. Înveți, să trăiești în prezent și să înveți din trecut. Înveți, să te eliberezi de povară și să aduni comori în suflet. Înveți să ierți dar nu să te răzbuni. 

        Alegi adevărul, nu iluzia. Alegi fericirea, nu suferința. Alegi liniștea, nu durerea. După ce ai privit adânc în tine și ți-ai cusut inima, începi să îți contruiești un viitor mai bun. Nimeni și nimic din lume nu te va putea opri. Nimeni nu îți poate fura experința de viață și inteligența. Nimic nu te poate afecta, dacă tu nu permiți acest lucru.

       Tu ai dreptul să pleci, să abandonezi , să te îndepătezi... Tu ai dreptul, să cultivi, să iubești, să trăiești, să simți... Viața ne oferă șanse, posibilități, dar nu alege pentru tine. Alegerea îți aparține. Omul trăiește o singură viață, dar călătorește pe diferite drumuri.

     Omul întîlnește persoanele și persoane în calea sa, însă destinul fiecăruia este unic. Omul vede, dar percepe realitatea în modul său. Omul simte, dar scrie și vorbește, după propria cultură. Omul aude, dar înțelege și răspunde, așa cum crede că este mai bine. Omul trăiește în societate, dar are și viață individuală.

Cu drag pentru voi, Kate