Oamenii sunt sortiți să plece. Unii pleacă brusc.
Alții treptat se îndepărtează de tine. Deşi, acest lucru este firesc,totuşi în
minte, în inimă, îi ții captivi. Chiar dacă, aceşti oameni au plecat din viața
ta, ei există în imaginația ta. De ce omul alege această iluzie? Oare pentru că
aceasta este acceptată mai usor, realitatea poate fi uneori insuportabilă,
atunci tinzi să evadezi din ea. Să te ascunzi, să fugi, să fugi de tine, să
refuzi adevărul. Îl refuzi, este alegerea ta, cât va dura această minciună, un
an, doi, trei, zece?Când vei înceta să visezi?
Totul va
schimba timpul. Ai nevoie de timp. Omul știe, să se apropie de alt om, dar nu
știe, cum să-l lase să plece. Ne agățăm de amintiri, deși nu le putem schimba,
trăim cu ele, chiar dacă, ne provoacă durere. De ce sufăr? Pentru că accept,să
sufăr. De ce mă doare? Pentru că trăiesc în amintiri. Trecutul este trecut. El
nu se schimbă. El rămâne la fel. Tu te schimbi.
Este
firesc să greșim,să regretăm, să urâm, să plângem, să judecăm... știu, când
cazi doare, sufletul se destramă, când te dezamăgești, inima se sparge în
bucăți. Te doare, te sufoci, dar timpul vindecă. Înveți, să trăiești fără
oamenii, care te-au părăsit și să-i prețuiești pe cei, care sunt alături de tine.
Înveți, să trăiești în prezent și să înveți din trecut. Înveți, să te eliberezi
de povară și să aduni comori în suflet. Înveți să ierți dar nu să te
răzbuni.
Alegi
adevărul, nu iluzia. Alegi fericirea, nu suferința. Alegi liniștea, nu durerea.
După ce ai privit adânc în tine și ți-ai cusut inima, începi să îți contruiești
un viitor mai bun. Nimeni și nimic din lume nu te va putea opri. Nimeni nu îți
poate fura experința de viață și inteligența. Nimic nu te poate afecta, dacă tu
nu permiți acest lucru.
Tu ai
dreptul să pleci, să abandonezi , să te îndepătezi... Tu ai dreptul, să
cultivi, să iubești, să trăiești, să simți... Viața ne oferă șanse,
posibilități, dar nu alege pentru tine. Alegerea îți aparține. Omul trăiește o
singură viață, dar călătorește pe diferite drumuri.
Omul
întîlnește persoanele și persoane în calea sa, însă destinul fiecăruia este
unic. Omul vede, dar percepe realitatea în modul său. Omul simte, dar scrie și
vorbește, după propria cultură. Omul aude, dar înțelege și răspunde, așa cum
crede că este mai bine. Omul trăiește în societate, dar are și viață
individuală.
Cu drag pentru voi, Kate
