Fericirea și necazul sunt două surori

Înainte ca vîntul să cuprindă orice existență vie cu emoțiile sale atît de profunde am făcut un pas parcă să mă apropii dar m-am îndepărtat deoarece m-a cuprins frica de a interveni. Dacă aș spune că vad o siluetă care se aproprie, ar fi un adevar ascuns ca un mister. Lumina se revărsa încet peste marea care părea a fi liniștită. Un aer rece mi-a cuprins ființa. Un timp îndelungat nu am mai știut ce să spun parcă cuvintele au fost furate de acel vint trecător și rece. Nimeni nu a îndrăznit să oprească acest proces. Am știut de la bun început că este un ritual și o rugăciune ascunsă în adîncul mării,dacă aș vrea să aflu acest lucru ar trebui să mă lupt pentru viață și moarte.Dacă aș fi știut atunci că asta ar putea fi scăparea aș avea îndrăzneala să o fac. O energie puternică asemenea unei lumini a zărit din mare. Să spun că am fost speriată nu as fi corectă am fost destul de liniștită deoarece eram sigură că nu v-a face nici un pas cel puțin atunci. Picături de ploaie au fost martore la toate aceste schimbări complicate și in același timp destul de captivante și interesante. Mă simt obosită și acesta este adevărul cel mai principal.În sensul opus a început să circule energia, la început am crezut că am să îngheț cu totul dar din potrivă simt un aer cald și liniștit. Dragă cititorule,atunci chear am simțit că cineva mă ține de mîina și mă îmbrățișează cu atîta putere. Simt cum inima îmi bate în piept cu atîta putere. A fost mai puternic decît propria mea rațiune să renunț la toate, este mai inferior decît ființa mea. Propria mea ființă fiind construită din dragoste și liniște. Acum îmi pare că sunt departe de toate problemele omenești. Simt un foc ce arde în interiorul meu atît de nevinonat și fugar. Ceva însă mi se pare mult mai important decît rutina care are o culoare mult mai închisă, cel puțin așa e pentru mine în acest moment și cînd plictiseala e mai mică decît dorința dorești să evadezi cu spritul si trupul curat către o nouă viziune în viață. Acum cînd am sfîntul timp de a mă cufunda într-o meditație, apare o speranță naivă care reușește să doboare celelalte sentimente și anume atunci ea devine superioară. Atenția mea este captivată de o muzică lină de pian și de unele amentiri bine ascunse în interiorul vieții divine. La întrebarea ce voi face mai departe,raspund cu îndrăzneală și putere că o să finizez totul ce îmi este harăzit să fac pentru această perioadă din viață, cînd m-oi asigură că este finalul pe care am dorint cu toată forța sa-l vad am să mai închid o ușă sub denumirea de sfirsit, apoi voi alege o usă ce înseamna început,așa am făcut,așa am să fac și pe nimic în lume nu o să schimb acest firesc sistem prin care îmi îndrept Picăturile de ploaie prin viață.De multe ori cînd mi se părea că ingheț în realitate nu am înghețat, iar cînd am avut senzația că totul e pierdut nu a fost așa,credința este forța care conține un leac spiritual. Figura fericirii își face apariția o dată cu sora ei necazurile, bolile și amărăciunea. Orcît de mult am dorit să le despart una de alta nu am reușit să fac acest lucru, dacă dispare una cealaltă se transformă în scrum care este dus de catre vint în direcția mării pentru a se renaște. Însă atunci cînd eu le-am întilnit la usa mea, am hotărît să le primesc cu aceiași ospitalitate și egalitate,au fost tratate ca două surori, sau ca o doar comoară cu un preț nedeterminat. Am avut grijă de amîndoua și atunci cînd a venit timpul să le arăt drumul ce ducea spre viata mea,am fost cinstită cu amîndouă, au mers lîngă mine în tăcere, după ce am ajuns, ele brusc s-au oprit, m-au privit încet parcă au vrut să mă cerceteze,apoi cu acelasi aer liniștit au privit una la alta, am reușit să observ că ele nu se mai țineau de mîină. Mi-am spus in sinea mea că v-a intra doar una, așa și a fost, astăzi voi intra eu in viața ta. A pus una din surori care atunci nu aveam puterea să ințeleg cine era,in citeva clipe au devenit gemene,nu știam cine v-a intra fericirea sau necazul. Am stat un pic pe gînduri atunci mi-am strins toată puterea și cu un glas blind si demn am spus Intră. Cealaltă soră a zîmbit scurt și liniștit. Am mers deci mai departe pe drumul meu doar cu o soră. Ea ma luat de mîînă dar nu mi-a spus nimic. Mai tirziu am aflat că ea era fericirea și oricît de mult am rugat-o să mai stea c mine, ma privit lung atunci și mi-a spus- Ne mai vedem. În citeva clipe apărut sora ei, m-a apucat de mîina la fel de liniștit,spiritul mă facea să fiu nervoasă, și oricît am încercat să mă lupt cu ea să imi dea drumul la maină,ea parcă nu dorea să o facă spunînd întruna că incă nu este timpul. Am primit demn si această situație. Cînd am privit în urma mea ele iarăși se țineau de mîna si pareau a fi destul de fericite, în felul lor. Atunci mi-au spus:

– Noi, nu știm ce este eternitatea, noi suntem pentru o vreme în viața fiecărui om fie de ai arăta greșelile fie de ai arăta succesele, așa călătorim noi. Dar atunci nu există fericire veșnică? am întrebat eu

– Desigur,că există, este și fericire vesnică, nenorocire sau blestem.Ele sunt alegerea ta,tu decizi cine v-a intra în viața ta pentru totdeauna. Dar eu și cu voi am făcut o alegere...

- Nu, tu doar ne-ai primit, nu stiai cine e cu tine eu sau sora mea. Dar te-ai învățat sa ne tratezi si primești in viata ta cu egalitate. Asa că sunt sigură că te ve întilni si cu surorile eternității. Fericirea și necazul,atunci am înțeles că totul este in miine mele dar si de multe ori după regurile bine stabilite involuntar se strecoară si alte note. Adică dacă chear ai primit fericirea eternă in viata ta oricum va fi cindva sau o perioadă din viată cind v-a avea note amare si dacă ai ales nenorocirea atunci ea v-a avea si note fericite. Nu există numai întuneric fără lumină,nu există nici soarele fără lună sau bine fără rau. Ceea ce nu s-a schimbat este că ele sunt surori pe care nu le vei putea despărți niciodată

Cu drag pentru voi, Kate